Teoria "persuasiunii clandestine",prezentata de V.Packard(La persuasion clandestine).El respinge pubicitatea,argumentele sale fiind de natura etica:publicitatea reprezinta o forma de manipulare,dar nimeni nu are dreptul de a manipula.Ea nu manipuleaza doar in formele sale,ci in insasi substanta ei este o persusiune clandestina.
Publicitatea-factor de democratie.Fara a se confunda cu propaganda,ea presupune creativitate,originalitate,seductie,chiar daca totul se decide la nivelul suprafetelor.Partidele politice si statul se folosesc de aceasta publicitate,"publicitatea de serviciu public si de interes general"(G.Lipovetsky,Le pub sort les griffes)
Perspectiva comunicationala.Publicitatea a generat numeroase dispute,referitoare mai ales la valoarea informationala a mesajelor.Punctul de plecare l-a constituit teoria functionalista a lui Merton,care a recunoscut functia publicitara a comunicarii de masa.Limita acestei analize consta in faptul ca sunt vizate doar semnificatiile intentionale,neglijandu-se contextul socio-cultural al comunicarii si rolul activ al receptorului,care decodifica mesajul si instituie propriile semnificatii.Jean Baudrillard(La societe de consummation) defineste publicitatea drept regina pseudoevenimentului:ea preia obiectul din realitate,ii elimina caracteristicile obiective si-l reconstruieste ca moda,ca fapt divers spectacular.
Noile teorii plaseaza publicitatea in contextul destructurarii edificiului metafizic-garantul ordinii sociale si al fenomenului de solidaritate colectiva.Secolul nostru se plaseaza sub semnul crizei de valori,dublate de o criza a reprezentarii.Se impune astfel nevoia crearii unui limbaj nou,care sa ritualizeze si sa spectacularizeze evenimentele sociale.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.