Comunicarea Interpersonală

Comunicarea interumana se bazeaza pe un ansamblu de procese psihomotorii specific umane, limbajul, in care un loc deosebit revine componentei constiente, gandirii. Aceasta forma de comunicare se poate realiza si prin utilizarea unor mijloace nonverbale cu functie de semnalizare, atitudini posturale, mimico-gestica, sunete nonverbale, etc. Conform modelului comunicational al psihicului uman sugerat de teoria comunicarii, intreaga activitate psihica este conceputa ca o retea de comunicare informationala, in ordine interspecifica (cu altii, cu lumea) si intraspecifica (cu sine, intre subsistemele sistemului psihic individual).

In acceptinea sa generala, comunicarea reprezinta un mod de manifestare a gandurilor si sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor si mimicii in scopul de a te face inteles.

In acceptiuni speciale, comunicarea poate insemna:

-o interventie morala in fata unui auditoriu;

- un mesaj care este transmis pe linie ierarhica intr-o organizatie;

- o relatie bidirectionala intre subiect si agent intr-o situatie pedagogica;

- un mijloc prin care indivizii scapa de singuratate printr-un schimb cu semenii lor;

-un schimb de informatii intre doi corespondenti prin intermediul unui canal de transmisie, etc;

Etimologia cuvantului are la baza termenul latin communicare, avand sensul ,,a pune in comun".

Comunicarea poate fi definita ca:

- procesul prin care o persoana transmite un continut conceptual (o atitudine, o stare emotionala, o dorinta, etc.) unei alte persoane sau unui alt grup;

- arta transmiterii informatiilor, ideiilor si atitudinilor de la o persoana la alta;

- trecerea unei informatii de la un emitator la un receptor;

- comunicarea reprezinta o caracteristica fundamentala a fiintei umane si exprima universalul, spre deosebire de comunicatie, care se refera la instrumentele, tehnicile si tehnologiile ce inlesnesc si amplifica procesul de comunicare intre indivizi si intre colectivitati, conferindu-le in anumite situatii un caracter de masa;

- a face cunoscut, a da de stire, a informa, a instiinta, a spune;

- ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza operatia in relatie cu una sau mai multe persoane in vederea obtinerii unor anumite obiective.

Orice comunicare este compusa din urmatoarele elemente:

Fig. 1 Elemenetele componente ale procesului de comunicare

Componentele de baza ale comunicarii pot fi reprezentate ca raspunsuri la o serie de intrebari:

- Cine- (emitatorul):cine este cu precizie emitatorul mesajului ( o persoana, un grup, o structura organizationala);

- Ce - (mesajul): ce doreste emitatorul sa comunice, continutul mesajului, ce informatii trebuie introduse pentru ca mesajul sa fie clar, concis, amabil, constructiv, corect si complet;