I. INTRODUCERE Comunicarea este primul instrument al omului in procesul de socializare a sa si este definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai multe persoane, intre doua sau mai multe grupuri, care are ca elemente esentiale relatia dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea si receptarea de semni-ficatii, aceste elemente fiind de natura : - biologica ( comunicatiile in sistemul nervos), - tehnologica ( procedeele de telecomunicatii), - sociala. ,,Comunicarea interumana se bazeaza pe un ansamblu de procese psihomotorii specific umane,limbajul, in care un loc deosebit revine gandirii. Aceasta forma de comunicare se poate realiza si prin utilizarea unor mijloace non verbale cu functie de semnalizare, atitudini posturale, mimico-gestica, sunete nonverbale, etc " Principala problema pe care o presupune studiul notiunii de cominicare este aceea a stabilirii continutului si a mijloacelor prin intermediul carora acesta este transmis: - comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza; - in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii; - orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psiholo- gic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta; - procesul de comunicare are un caracter dinamic, deoarece orice comunicare, o data initiata,are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces; - procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, o data transmis, un mesaj nu mai poate fi ,, oprit" in ,,drumul" lui catre destinatar. In general, comunicarea reprezinta un mod de manifestare a gandurilor si sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor, mimicii, in scopul de a te face inteles. Componentele de baza ale comunicarii pot fi prezentate ca raspunsuri la o serie de intrebari: - Cine- ( emitatorul): cine este cu precizie emitatorul mesajului ( o persoana, un grup,o structura orga- nizationala). - Ce- (mesajul ): ce doreste emitatorul sa comunice, continutul mesajul sa fie clar,concis ,amabil, constructiv, corect si complect. - Cum- (codul si canalul): mesajul sa fie comunicat verbal sau in scris, in cuvinte sau imagini, prin intreve- dere sau convorbire telefonica - proxemic sau telematic. - Cui- (receptorul). - Unde si cand- Va fi transmis mesajul astfel incat sa fie receptat si utilizat. - De ce- Care este scopul urmarit in comunicare si ce efect doreste emitatorul sa obtina- ( informare, influ- entare,convingere). Oricare ar fi sensul dat mesajului de catre emitator, receptorul este cel care in ultima instanta ii atribuie acestuia semnificatia pe care o percepe. Pentru a exista comunicare, se impun cateva conditii: o intentie, un interlocutor, o situatie (spatio-temporala), un context ( lingvistic) , un cod ( o limba) , un mesaj si o interactiune verbala explicita sau implicita. Comunicarea implica interactiunea unor categorii de factori ce nu tin numai de capacitatea de exprimare, ci cumuleaza elemente psihologice , sociale si situationale . Principalii factori sunt: A. Factori psihologici - Cognitivi: cunostiinte generale, cunostiinte despre subiect, interlocutor , situatie, context, inteligenta , memorie, nivel de dezvoltare intelectuala , grad de instruire. - Afectivi: atitudini generale, atitudini specifice in fata subiectului, interlocutorului, situatiei sau contextului; sentimente personale fata de subiect , interlocutor; gusturi personale, interese. - Comportamentali: personalitate,caracter, experienta generala , experienta verbala , orala , scrisa, audio- vizuala ; caracteristici personale (tinuta,voce,varsta,apartenenta sociala,etc) B. Factori interpersonali: - Lingvistici: cod ( limba) , contexte - Sociali: statut social , bagaj comun C. Factori obiectivi: - Situationali: loc fizic, timp, epoca, spatiu, distanta, numar de interlocutori, dispozitia interlocutorilor, com- portamente personale, durata , ritm. - Contextuali: subiectul comunicarii, continutul comunicarii ( informatia) , forma de prezentare ( stil) , me- diul fizic si spatio-temporal, mediul lingvistic, motive personale care duc la intentia si actiunea de a comunica. O conditie esentiala a comunicarii o reprezinta adecvarea. Emitatorul trebuie sa aiba un limbaj adecvat, pen-tru a-si putea transmite eficient mesajul in functie de obiectivele urmarite si de identitatea destinatarului. Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodi-ficate, creand intelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.In 1967, in urma unui studiu, s-a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala, in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului. Caracteristicile comunicarii nonverbale sunt : - este neintentionata, ea ne tradeaza emotiile sau atitudinea chiar daca nu dorim acest lucru, deci trebuie sa fim constienti ca mesajele nonverbale uneori pot contrazice ceea ce afirmam; - este alcatuita dintr-un numar de coduri separate pe care trebuie sa invatam sa le folosim. Anumite coduri nonverbale sunt universale, fiind intelese la fel in culturi diferite; - abilitatea de comunicare nonverbala creste odata cu varsta, cu experienta. Cei care comunica bine nonver- bal, stapanesc in aceeasi masura si codurile nonverbale si de obicei sunt acei care reusesc mai bine in societate, construiesc relatii bune cu semenii lor si au un statut social mai bun; - mesajele transmise prin comunicare nonverbala ne furnizeaza informatii despre problemele personale sau de relationare intre alti indivizi, despre care am fi jenati sa discutam. Exista mai multe tipuri de comunicare nonverbala si anume : - sezoniera, care se bazeaza pe mesajele receptionate cu ajutorul simturilor vazului,auzului, mirosului, a simtului tactil si cel gustativ - estetica (pictura, muzica, dans, imagine,etc) care are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica si comunica diferite emotii artistice. - bazata pe folosirea insemnelor( steaguri, insigne, uniforme) si a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele legate de religie ( cruce, altar, icoane) sau statut social ( gradele la ofiteri, titulatura, decoratiile). Principalele functii in comunicarea nonverbala sunt : - are menirea de a o accentua pe cea verbala; astfel, profesorul poate intari prin anumite elemente de mimica sau de gestica importanta unei anumite parti din mesaj, din ceea ce transmite, in timpul orelor, elevilor. - poate sa completeze mesajul transmis pe cale verbala; cineva care spune o gluma zambeste in timp ce face acest lucru, cineva care anunta o veste trista are o mimica in concordanta cu aceasta; - poate, in mod deliberat, sa contrazica anumite aspecte ale comunicarii verbale; atunci cand, spre exemplu, facem o critica, un zambet care contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate sa creeze o atmosfera pozitiva si relaxanta, care sa faca critica mai eficienta in urmarirea scopurilor acesteia privind schimbari comporta-mentale la nivelul persoanei mustrate;
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
