Comunicare interpersonală

Avem doua urechi si o singura gura, pentru a asculta mai mult decat vorbim"

(Diogene)

Comunicarea reprezintă un sistem de transmitere a unor mesaje care pot fi procese mentale (confuzii, gânduri, decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete si gesturi). Ea constituie o necesitate şi o activitate socială. Cauza care a dus la apariţia comunicării a fost necesitatea de a comunica între oameni ca persoane sau grupuri sociale, când se aflau la depărtare unii de alţii.

Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al segmentului de negociere pe care il ocupă cât şi din punct de vedere al conţinutului. Comunicarea verbală permite un joc logic al întrebarilor si al răspunsurilor într-o derulare flexibilă, spontană, lucru care nu este posibil atunci când negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbală au fost realizate o serie de activităţi: obţinerea si transmiterea de informaţii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii.

Am ales comunicarea vizuala si pictura, pentru ca eu ma exprim foarte bine prin desen si culoare si cred ca fara culori am fi precum muzica fara sunet.

Desi comunicarea prin gesturi si implicit pictografele(sunt gesturi ale mâinilor care schiţează conturul obiectelor la care se referă mesajul), apartin domeniului comunicarii

non-verbale ,eu cred ca pictura reprezinta acea parte creata din pictografe ce nu mai consta doar in gestica, ci si in transmiterea unor mesaje emotionale puternice capabile sa vorbeasca.

Stiati ca oamenii au pictat de un timp de şase ori mai lung decât timpul în care au folosit un limbaj scris?

Cele mai vechi dovezi de activitate picturala sint imaginile rupestre (sau parietale) - adica pictate sau gravate pe stinca - si care au fost conservate datorita pozitiei greu accesibile din pesterile unde au fost descoperite si blocarii ulterioare a intrarilor. Aceste vestigii ale culturii paleolitice dateaza de 10000- 32000 de ani i.h., fiind contemporane cu ultima glaciatiune.

Picturile încă existente pe pereţii peşterilor din Spania şi sudul Franţei înfăţişează cu multă acurateţe bizoni, cai şi cerbi. Se utilizau culori strălucitoare realizate din pulberi minerale dizolvate în grăsimi, albuş de ou, sucuri vegetale etc. Se pare că primele picturi făceau parte dintr-un ritual magic. În reprezentările din Lascaux, Franţa, de exemplu, apar oameni şi animale, dar şi nişte pete a căror semnificaţie rămâne neînţeleasă. Oricum, este vizibilă capacitatea omului primitiv de a lucra cu imagini, simboluri şi semne.

Culoare şi comunicare

Culoarea este o trăsătură fundamentală a universului în care ne desfăşurăm activitatea, scopul lucrării de faţă fiind acela de a face un elogiu culorii. Indiferent că privim o pictură, alegem să ne îmbrăcăm într-un anume fel, ne alegem felul în care arată mediul în care trăim, preferăm o anumită mâncare, culoarea este o prezenţă permanentă, chiar dacă, de multe ori, nici măcar nu o conştientizăm alături de noi, fiind atât de obişnuiţi să ne înconjoare.

Culorile ne pot da într-un mod foarte simplu acea stare de confort mult dorită, ne ajută să ne cunoaştem propria personalitate, pătrunzând în structura profunzimilor, ne ajută să ne exprimăm mai bine, ne orientează spre o rearmonizare cu ceea ce suntem sau vom deveni. Aşadar, culoarea devine în primul rând o formă de comunicare, înlocuind de cele mai multe ori limbajul.Cu siguranţă, despre culoare, ca formă de comunicare, se mai pot afirma sau infirma multe, cuvântul în sine reuşind să provoace, în primul rând, incitare.

Pictura nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii foarte importante pentru cunoaşterea persoanei. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să colaboreze.

Desenele şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective.

• Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine, descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un mijloc de comunicare.

• Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală scene din viaţa sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi sentimentele copilului.

Desenul poate fi utilizat în diferite scopuri:

• ca test al nivelului mental, evaluarea inteligenţei cu ajutorul desenelor;

• ca mijloc de comunicare, testându-se astfel nivelul de dezvoltare al limbajului şi al comunicării în general;

• ca mijloc de explorare al afectivităţii copilului;

• ca mijloc de cunoaştere al propriului corp şi al orientării în spaţiu.

Un tablou singur este o stare - pentru a-l putea înţelege pe copil este bine să-l urmărim în timp. Prin desen şi pictură copilul se eliberează, îşi exprimă atât senzaţiile vechi cât şi pe cele noi, se înţelege pe sine şi se transformă. Odată ce stăpâneşte acest limbaj, copilul este capabil să formuleze orice, nimic nu mai rămâne ascuns.