Fenomenul Pitesti este o carte cu un puternic substrat politic ce descrie in mod amplu metodele torturii, dar si efectele la care se poate ajunge prin exercitarea unei terori permanente si indelungate, fizice si psihice asupra indivzilor din inchisorile romanesti. Romania, ca parte a blocului sovietic a cunoscut si ea dupa 1945 caracteristicile sistemului totalitar. Noile practici aplicate in viata politica si sociala veneau sa asigure controlul si dominatia totala asupra unei populatii in care pluralitata trebuia sa dispara. In acest sens, cei care se impotriveau noii oranduiri trebuiau eliminati deoarece reprezentau un factor de risc sporit. Astfel ca, experimentul Pitesti se incadreaza in logica regimului de a-si suprima combatantii avand o serie de caracteristici proprii. In perioada comunista, tortura era prezenta in toate inchisorile, insa originalitatea in cazul de la Pitesti consta in doua caracteristici: victimele erau alese cu precadere dintre studenti si punerea tortionarului in aceasi camera cu cel torturat, idee ce ii apartine lui Makarenko, specialist in delicventa juvenila si de la care tortionarii romani s-au inspirat, asa cum stim deja, in procesul de reeducare al omului. Reeducarea opozantilor regimului comunist se face prin depersonalizare, astfel omul nu isi mai gaseste eul datorita torturii la care este supus. De asemenea, fiinca vorbim de perioada comunista trebuie sa mentionam ca atingerea obiectivelor propuse de ideologia ce ii anima, se realizeaza prin mobilizare totala a intregii societati; ideologie ce este infailibila in cadrul acestor tipuri de regimuri, astfel ca justificarea unor astfel de barbarii ca in cazul de fata, se realizeaza prin intermediul ideologiei. Acest experiment s-a desfasurat timp de 3 ani (1949-1952), subiectii principali ai ,,reeducarii" fiind studentii. De ce? Pentru ca ei reprezinta cea mai primejdioasa riposta ce putea fi data acelui regim; astfel lichidarea acestora devine o prioritate pentru conducerea comunista deoarece acestia puteau fi capabili sa demaste propaganda regimului si adevaratele intentii ale discursurilor demagologice ale liderilor. Asadar, se naste fenomenul cenzurii care are ca scop promovarea mesajului propagandistic fara bruiaje. Asa cum afirma Bogdan Teodorescu cenzura nu este un proces cultural ci unul ce tine de sfera comunicarii, al carei scop este restrictionarea mesajelor ce nu sunt in concordanta cu ideologia adoptata. Cenzura nu se refera doar la controlul mijloacelor de comunicare in masa ci si la controlul psiho-afectiv, asa cum s-a petrecut in cazul detinutilor din inchisoarea Pitesti, unde sunt impuse perceptii colective cu privire la regimul comunist. Pe langa actele de teroare fizica si exterminare, comunismul a comis si crime impotriva culturii nationale. Contextul istoric care a dus la o asemenea oroare din partea conducerii comuniste consta in teama acestora fata de reactiile studentilor vis-a-vis de limitarea accesului la informatie impus de regim, avand in vederea dialogul liber prezent in universitati pana la instaurarea comunismului. Motiv pentru care are loc o reactie instinctiva din partea sudentilor, in incercarea de a pastra acel spatiu al libertatii de gandire. In noaptea de 14 spre 15 mai 1948 sunt arestati aproximativ 2% din numarul total al studentilor, marea majoritate fiind legionari.
Arendt, Hannah. (2014). Originile Totalitarismului. Bucuresti: Editura Humanitas. Bacu, Dumitru. (1991). Pitesti. Centru de reeducare strudenteasca. Bucuresti: Editura Atlantida. Iernuca, Virgil. (2013). Fenomenul Pitesti. Bucuresti: Editura Humanitas. Ionica, Daniel. (2015).,,Cenzura ca mecanism de aparare a ideologiei in democratie si totalitarism". Sfera Politicii. Vol. 186, Nr. 4. Teodorescu, Bogdan. (2012). Cinci milenii de manipulare. Bucuresti: Editura Tritonic.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).