Campania 2%

Prin intermediul prevederii 2% din Codul Fiscal, contribuabilii persoane fizice au posibilitatea sa directioneze 2% din impozitul pe venit catre o organizatie non-guvernamentala infiintata conform legii.

A aparut astfel o forma de parteneriat intre cetatean, autoritati fiscale si sectorul ONG.

Practic este un sistem prin care cetatenii au posibilitatea sa decida in mod direct ce se intampla cu impozitele lor, ei decis modul in care sa fie cheltuita o parte din impozitul lor, putand astfel sa schimbe o parte din problemele care ii afecteaza. Cei doi la suta pot avea un adevarat impact pentru copii, bolnavii, pentru cultura , pentru protectia mediului si a animalelor, etc.

Aceste campanii au aparut in ultimii ani in mai multe tari din Europa Centrala si de Est ca o forma de incurajare a sectorului ONG.

Prima tara care a adoptat legea procentajului a fost Ungaria. Din 1996 contribuabili persoane fizice din Ungaria pot sa-si redirectioneze 1% (din anul acesta 2%) din impozitul pe venit unei organizatii non-profit, sau bisericii din care fac parte.

Legea procentajului din Ungaria a servit ca model si pentru alte tari .

In 2002 si 2003 platitorii de impozite din Slovacia au putut sa-si redirectioneze 1% din impozitul pe venit unei ONG. In Slovacia ONG-urile care doreau sa participe la campanie trebuiau sa se inscrie anticipat. In 2004 Slovacia a lansat campania de 2%.

In Lituania legea 2% a fost adoptat in 2002 si si-a facut efectul in anii 2003, si din 2004

contribuabili persoane fizice pot sa-si redirectioneze pana la 2% din impozitul pe venit

unei institutii ale statului, unei bisericii, unei uniuni sau unei ONG.

In aprilie 2003 Polonia a adoptat propria versiune a sistemului de 1%.

In tari ca Ungaria, Slovacia si Lituania procentajul alocat unei organizatii este transferat de catre stat beneficiarilor, in schimb in Polonia banii sunt transferati de catre contribuabili persoane fizice catre beneficiari prin oficii postale sau conturi bancare.

In Europa Centrala si de Est unde venitul mediu pe persoana este destul de mic, si

situatia financiara a ONG-urilor este una fragila , legile procentajului sunt relevante deoarece:

- ajuta diferitele organizatii non-profit in eforturile lor de a solutiona diferite probleme sociale

- le permite cetatenilor sa contribuie la eforturile de a rezolva diferitele probleme sociale fara a genera insa un cost suplimentar

- educa publicul general asupra comportamentului filantropic ( desi acesta este un punct foarte discutat )

- creeaza o legatura intre stat, cetatean si organizatii contribuind astfel la dezvoltarea societatii civile si a capitalului social

- este un mecanism democratic ce contribuie la transparenta politicii fiscale si bugetare.

Receptivitatea cetatenilor la aceste campanii a fost diferita in functie de tara in care s-au aplicat.

Asta tine binenteles de cat de bine au reusit cei din sectorul ONG sa se faca intelesi, de cat de bine au reusit sa-si organizeze campaniile si de cat interes manifesta cetatenii pentru acest sector.

In Romania de exemplu, experianta celor doua campanii de 1% de anul trecut si respectiv de 2% de anul acesta , nu afost una tocmai fericita, desi au fost si cazuri de organizatii care printr-o campanie puternic sustinuta prin mijloace de mass-media au reusit sa stranga fonduri importante ( de exemplu: SMURD si Crucea Rosie).

Modul in care sunt structurate aceste campanii este in functie de diversitatea organizatiilor non-profit. Cele mai eficiente campanii sunt cele care se potrivesc cel mai bine cu profilul organizatiei, cu pozitionarea acesteia pe piata, cu resursele pe care le are la dispozitie si cu legaturile cu sustinatorii, cu capacitatea organizatiei de a desfasura

procese de comunicare publica. In ceea ce priveste comunicarea cu publicul, trebuie

sa spun ca este una costisitoare.

Organizatiile folosesc cel putin doua tipuri de strategii:

1.

-raman in cerc restrans ( la „ publicul cald ”), minimalizandu-si astfel, costurile

de campanie, in timp ce obtin totusi un nivel de sustinere rezonabil;

2.

- se orienteaza catre un public nou ( „ public rece” sau „ public anonim ”) apeland , in special, la campanii la nivel national- de obicei, investind un nivel de resurse in astfel de campanii in speranta maximizarii rezultatelor.