Caietul Albastru

Caietul albastru este o prima inregistrare scrisa a noului curs pe care l-au luat preocuparile si ideile lui Ludwig Wittgenstein dupa o indelungata intrerupere a preocuparilor filozofice, ce a urmat scrierii si aparitiei singurei carti pe care a publicat-o in timpul vietii, "Tractatus logico-philosophicus"

Caietul albastru reprezinta o serie de lectii pe care Wittgenstein le-a dictat unui numar mic din studentii care participau la cursurile sale din Cambridge astfel incat spune el "sa poata duce cu ei acasa ceva in maini, daca nu in creierul lor"

Titlul "Caietul albastru" l-au dat cei care au avut si folosit copiile acestor lectii care initial au fost legate in coperte de carton de culoare albastra.

Wittgenstein a fost constient ca textul va fi mai greu accesibil unuia ce nu a participat la lectiile sale si intr-o scrisoare adresata lui Bertrand Russell chiar spune "Cred ca sunt foarte greu de inteles deoarece multe puncte sunt doar sugerate.Ele sunt destinate doar pentru cei care au auzit lectiile"

Despre ce este vorba in "Caietul albastru"?

Una din primele observatii din acest text este ca intrebari cum ar fi "Ce este intelesul?", "Ce este lungimea?", "Ce este timpul?", "Ce este numarul?" ne provoaca o crampa mintala. De ce se intampla asta, autorul nu dezvaluie exact.

Simtim ca nu avem spre ce arata pentru a raspunde la ele, si totusi ar trebui sa aratam spre ceva. Suntem stapaniti de intuitia ca asemenea cuvinte desemneaza entitati distincte si identificabile din afara noastra sau exprima si comunica ganduri (idei) ale noastre. Am putea astfel sa raspundem la asemenea intrebari indicand acele entitati pe care le denumesc sau le exprima si cumunica cuvintele.

In acest sens Wittgenstein a introdus in discursul filozofic notiunea de "joc de limbaj", o noua tehnica pe baza caruia sa poata dizolva confuzia filozofica.

Wittgenstein ne lasa sa intelegem ca intrebarile mentionate mai sus sunt lipsite de obiect. Ele nu pot primi raspunsurile pe care suntem inclinati sa le asteptam. Cautarea si formularea unor raspunsuri la asemenea intrebari constituie una din sursele a ceea ce Wittgenstein califica drept incurcaturi filozofice sau rataciri filozofice.

O incurcatura filozofica se naste prin incercarile de a raspunde