Bariere în Comunicarea Interculturală

I. Ipoteză

Comunicarea reprezintă una dintre activităţile umane pe care fiecare dintre noi o poate recunoaşte, însă puţini o pot defini satisfăcător. Comunicarea este a vorbi cu cineva, comunicare este şi televiziunea, răspândirea informaţiei, înfăţişarea, critica literară, etc. Orice comunicare implică semne şi coduri care trebuiesc decodificate de către receptor pentru a înţelege mesajul. Însă în fiecare act de comunicare apar, din diferite motive, zgomote (bariere de comunicare) care împiedică receptorul să înţeleagă mesajul în felul în care a vrut emiţătorul să-l transmită.

Ceea ce voi studia pe parcursul acestui referat este dacă barierele care apar în comunicarea interculturală sunt condiţionate de „vârsta” culturii, de resursele naturale ale teritoriului ocupat de o anumita cultură, de incompetenţa lingvistică a vorbitorilor sau de diferenţa de atitudine, de concepţii şi de stil de educaţie a diferitelor culturi.

Am ales această temă deoarece în zilele de astăzi, datorită globalizării, comunicarea interculturală devine tot mai importantă şi din această cauză trebuie urmărită înlăturarea barierelor de comunicare, pentru o bună înţelegere şi colaborare.

II. Consideraţii teoretice

1. Bariere în comunicare şi dialogul „referenţial”

Comunicarea umană poate fi definită ca un proces de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. Există comunicare atunci când un sistem influenţează stările sau acţiunile altui sistem, ţinta şi receptorul alegând dintre semnalele care se exclud pe acelea care, transmise prin canal, leagă sursa cu receptorul. Principalele elemente ale unui proces de comunicare sunt: existenţa a cel puţin doi parteneri, codul, mesajul, mijlocul de transmitere a mesajului, feed-back-ul, canalele de comunicare, mediul comunicării şi barierele de comunicare (filtrele, zgomotele).

Doctorul Leonard Saules, de la Grand School of Business, Universitatea Columbia, consideră că în procesul de comunicare pot interveni patru tipuri de bariere : bariere de limbaj, bariere de mediu, bariere privind poziţia emiţătorului şi receptorului şi bariere de concepţie.

Apar bariere de limbaj atunci când aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite personae, când cel ce vorbeşte şi cel care ascultă se pot deosebi ca pregătire şi experienţă, când starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude, când ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea, când există dificultăţi de exprimare sau când utilizarea unor cuvinte sau expresii este confuză.

Barierele de mediu sunt reprezentate de un climat de muncă necorespunzător (de exemplu poluare fonică ridicată), de folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători sau de climatul locului de muncă care poate determina angajaţii să-şi ascundă gândurile adevărate pentru că le este frică să spună ceea ce gândesc.

Poziţia emiţătorului şi receptorului poate de asemenea constitui o barieră de comunicare datorită imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi despre interlocutor, datorită caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei în care are loc comunicarea sau datorită sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la comunicare.