Privind o imagine, ne aflam in fata unor fotografii care par a imita (imitari) realitatea prin forta persuasiva a unei relatii analogice. Aceasta este opinia intalnita la inceputul secolului al XIX-lea, iar principalul argument este de ordin tehnic: procedeul mecanic permite <<aparitia unei imagini intr-un mod ,,automat", obiectiv, aproape ,,natural" (urmand doar legile opticii si chimiei), fara sa intervina direct mana artistului>> . Charles Sanders Peirce considera fotografiile drept semne iconice prin conexiune fizica care ,,seamana cu obiectele pe care le reprezinta" si care ,,au fost executate in imprejurari care le-au constrans fizic sa corespunda punct cu punct naturii", astfel ajungandu-se la ideea unui mimesis perfect al realului. In acest punct apare adevarata problema a fenomenului fotografic: cat adevar (Narcis ) si cata inventie (Pygmalion ) ascunde o simpla fotografie? In 1964, Roland Barthes isi incepe incursiunea in Rhetorique de l'image intrebandu-se daca reprezentarea analogica (fotografia) poate produce adevarate sisteme de semne, daca este instaurata de un cod. Analizand reclama pentru pastele Panzani, autorul francez ajunge la concluzia ca o fotografie constituie un mesaj iconic noncodat. Consideram ca afirmatia include un paradox: stim ca orice sistem de semne se construieste pe un cod si totusi Barthes sustine faptul ca exista semne care ,,se construiesc" fara a folosi un cod. Autorul francez limiteaza aceasta categorie de semne la un savoir perceptiv care, insa, nu trebuie niciodata separat de un mesaj simbolic/ cultural/ conotat. Un prim argument adus pentru a sustine fenomenul de noncodare a fotografiei este cvasi-identitatea: raportul dintre semnificant si semnificat nu tine de transformare, specific codului, ci de un fenomen de inregistrare care creeaza pentru un moment iluzia obiectivitatii, a mitului naturalului . Captata mecanic, fotografia este singura care poate transmite o informatie (literala) nu prin manipularea semnelor discontinue si a regulilor de transformare. Se ajunge, astfel, la definitia fotografiei drept o imagine denotata, interpretata nu ca o copie a realului, ci, mai degraba, ca instalarea constiintei unui l'avoir-ete-la. Aceasta conjunctie a realului si a trecutului prezinta intr-un fel garantia utopica a denotarii fotografiei, care, in conceptia lui Philippe Dubois , nu este decat ,,o proba a existentei" si nu ,,o proba a sensului". Interpretata in aceasta maniera, putem afirma faptul ca fotografia are un caracter indicial, trimitand prin caracterul de atestare la o realitate care a avut deja loc. Totusi, trebuie sa facem o diferenta intre imaginea publicitara si imaginea de presa instantanee. Consideram ca, in cel de-al doilea caz, putem vorbi intr-adevar despre ceea ce Barthes numeste cela s'est passe ainsi, pe cand in prima instanta, trecutul este inregistrat nu printr-un eveniment real, ci printr-unul intentionat regizat. Nu putem contesta faptul ca o persoana fotografiata nu a fost fizic prezenta pe o ,,scena", dar trebuie sa-i atribuim de asemenea o trasatura actoriala. Astfel, fotografia publicitara ne trezeste acea constiinta spectatoriala , care ne permite sa decodam jocul din care facem si noi parte prin identificarea reprezentarii codata cultural. Orice imagine publicitara inseamna construirea unui ,,discurs secret" , care ascunde sub masca denotarii o puternica dimensiune conotativa. Dupa cum am mentionat, in articolul sau Rhetorique de l'image, Roland Barthes ofera o analiza semiotica pastelor Panzani. Conform autorului francez, orice imagine publicitara cuprinde trei tipuri de mesaje: - mesaj lingvistic. Este format din textul verbal care acompaniaza imaginea materiala fixa. Textul poate avea doua functii: de ancorare (textul orienteaza interpretarea) si de releu (texte adiacente si imaginile sunt in raport de complementaritate). - mesaj iconic. Corespunde referentilor vizuali care populeaza spatiul imaginii, fiind in fata unei expresii necodificate. Barthes mentioneaza importanta semnului plastic in interpretarea acestui mesaj. - mesaj simbolic. Acest mesaj exista in substanta oricarui mesaj iconic deoarece arbitraritatea este termenul care guverneaza orice imagine publicitara. Pentru acest referat, am ales patru imagini publicitare, create pentru operatorul de telefonie mobila Orange. Voi incerca sa determin traseul interpretativ al imaginilor serviciilor promovate de Orange, pentru fiecare din ele. Incercand sa acopere si sa raspunda unui numar cat mai mare de nevoi, identificate in randul clientilor sau potentialor clienti, Orange si-a diversificat ofertele, intervenind agresiv si ,,bombardand" efectiv publicul cu diferite servicii. In cele patru reclame asupra carora ne vom opri identificam serviciile odata cu parcurgerea mesajului lingvistic: ,,Orange film - 2 bilete la pret de 1", ,,abonamente pentru orice dorinta", ,,internet de mare viteza pe mobil, laptop sau tableta" si ,,Orange care - asistenta si Buy Back pentru telefon".
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).