Teorii Contemporane privind Comerțul Internațional

Conform opiniilor exprimate de numerosi autori , principalele limite ale teoriilor clasice si neo-clasice constau, in principal, in urmatoarele:

- ipotezele pe care se sprijina sunt excesiv de simplificatoare. Astfel:

- ipoteza conform careia natiunea este reprezentata de existenta unui spatiu in care factorii de productie sunt imobili este invalidata de realitatea contemporana, in care capitalurile sunt chiar mai mobile decat marfurile;

- ipoteza concurentei pure si perfecte este si ea improprie lumii contemporane.

- concluziile care deriva din aceste teorii nu sunt conforme cu evolutiile economice concrete:

- specializarea tarilor era explicata pornind de la diferentele existente intre tari, diferente legate de: costuri, productivitati, dotarea cu factori, structura cererii, nivelul de industrializare sau modul de organizare economica si sociala. Logica diferentelor ar trebui, cel putin din punct de vedere teoretic, sa determine curente de schimb diferite, gama exporturilor unei tari urmand a fi complet diferita de cea a importurilor.

In realitate, tarile dezvoltate exporta si importa produse asemanatoare, realizeaza, cu alte cuvinte, ,,schimburi incrucisate" de bunuri similare.

- In prezent , schimburile dintre tari sunt cu atat mai intense cu cat tarile sunt mai apropiate din punct de vedere economic (nivelul de dezvoltare si structura cererii sunt asemanatoare).

Discrepanta intre realitatile lumii contemporane si suportul teoretic oferit de eoriile clasice a generat abordari diferite :

- Un prim punct de vedere apartine celor care considera ca abordarea realizata prin intermediul modelelor traditionale este pertinenta si poate furniza un cadru de reflectie valabil, nefiind necesara decat usoara modificare a ipotezelor, respectiv a numarului de factori implicati si a calitatii lor.

S-au dezvoltat astfel teoriile cunoscute sub numele de neo-factoriale si neo-tehnologice, care au pus accentul pe calitatea fortei de munca si pe avansul tehnologic, ca factori determinanti ai specializarii internationale.

- Al doilea punct de vedere, considera ca schimburile intra-ramura cu produse asemanatoare, intre tari cu niveluri de dezvoltare economica asemanatoare, invalideaza veridicitatea teoriilor bazate pe existenta diferentelor factoriale sau tehnologice, ceea ce impune necesitatea unor noi abordari, in termeni de concurenta imperfecta.