Strategii de Dezvoltare

Extras din referat Cum descarc?

Strategiile de industrializare ale tarilor in dezvoltare urmaresc indeaproape strategiile generale de dezvoltare ale acestora. Chenery, care s-a ocupat de examinarea a peste 100 de tari in vederea identificarii unor modele de dezvoltare, a grupat tarile in urmatoarele tipuri de strategii: 
* specializare primara;
* substituirea importurilor;
* dezvoltare echilibrata;
* specializare industriala.
In ceea ce priveste specializarea primara, se apreciaza ca majoritatea tarilor incep prin a exporta produse primare, care rezulta din resursele lor naturale. Chenery caracteriza acest tip de specializare ca fiind o industrializare amanata pentru o perioada cand posibilitatile de acumulare vor fi mai mari. Coasta de Fildes este un exemplu, in acest sens, inregistrand succese in dezvoltarea industriei prin investirea veniturilor provenite din exportul produselor agricole.
Cea de-a doua categorie o constituie substituirea importurilor. Aceasta strategie a avut succes, in special, in cazul tarilor cu o populatie numeroasa, ca urmare a faptului ca ofera oportunitati de valorificare a economiilor de scara, in cadrul unei piete mari. Ea reprezinta o combinare intre exporturile primare si dezvoltarea de tip manufacturier. 
In cea de-a treia categorie se afla dezvoltarea echilibrata. Tarile, care opteaza pentru acest tip de strategie, imbina exportul de produse primare cu dezvoltarea sectorului de prelucrare, dar nu au acces inca la o specializare industriala. Acestea se afla in perioada de tranzitie catre dezvoltarea exportului de produse manufacturate.
Ultimul tip il reprezinta tarile cu specializare industriala, care se adreseaza pietei internationale cu produse manufacturate. Acest stadiu implica dezvoltarea si valorificarea abilitatilor antreprenoriale, a fortei de munca, precum si a tehnologiei, in vederea sporirii competitivitatii exportului de produse manufacturate. 
O alta posibilitate de grupare a tarilor lumii a treia, in termenii performantelor industriale, este cea realizata de Robert N. Gwynne, conform careia tarile apartin uneia dintre urmatoarele grupe:
- tari a caror dezvoltare industriala a fost strans legata de piata interna;
- tari a caror dezvoltare industriala a fost influentata de export;
- tari a caror dezvoltare industriala a fost legata de surplusurile de venituri obtinute din exportul de petrol;
- tari fara o piata prea mare, fara rezerve de petrol si ale caror exporturi de produse manufacturate nu depasesc 0,4 % din totalul exportului de produse manufacturate al tarilor in dezvoltare.
Prima categorie de tari include acele tari cu o populatie numeroasa (asa cum am mai aratat), in care strategiile de substituire a importurilor au avut rezultate multumitoare (India, Pakistan, Argentina, Brazilia etc.)
Tarile a caror industrie a fost influentata de exporturi sunt cele identificate ca fiind noile tari industrializate, care sunt in general tari mici si mijlocii si care au avut o puternica orientare catre export inca de la inceputul industrializarii lor. Este cazul unor tari ca Taiwan, Singapore etc.
In a treia categorie de tari sunt incadrate tarile exportatoare de petrol, care au atins rate inalte de crestere a sectorului manufacturat, in special in perioada socurilor petroliere. Cu toate acestea, tarile exportatoare de petrol (in special cele arabe), nu inregistreaza o pondere prea ridicata a industriei in crearea P.I.B. Apoi, exporturile lor de produse manufacturate nu detin o proportie importanta in exporturile totale, iar scaderea pretului petrolului pe piata mondiala a afectat si sectorul manufacturat, care a stagnat sau chiar a scazut odata cu micsorarea veniturilor din petrol. Acest lucru nu mai este valabil astazi, cand pretul petrolului a cunoscut o crestere cu 80% (ianuarie 2000) fata de nivelul din ianuarie 1999.
In sfarsit, ultima categorie de tari include cele mai multe dintre tarile in dezvoltare, care sunt cele mai sarace. Pentru aceste tari, organizatiile internationale au elaborat planuri de masuri in vederea depasirii starii de inapoiere in care se afla.
In functie de orientarea productiei industriale, Banca Mondiala propunea urmatoarea clasificare:
- orientare puternica spre exterior; productia pentru export este dominanta, iar ratele de schimb valutar sunt astfel stabilite, incat sa impulsioneze exportul;
- orientare moderata spre exterior; atentia acordata pietei interne este similara cu cea acordata pietei externe (din punct de vedere al productiei industriale), barierele in calea importurilor sunt relativ reduse, iar ratele de schimb valutar favorizeaza exporturile, dar intr-o masura mai mica;
- orientare moderata spre interior; productia pentru piata interna este favorizata, protectia pietei interne este relativ ridicata, iar cursul de schimb valutar este supraevaluat;
- orientare puternica spre interior; productia este orientata cu predilectie catre piata interna, protectia pietei interne este foarte mare, exportul este neglijat, iar cursul de schimb este puternic supraevaluat.
Plecand de la toate aceste clasificari putem aprecia ca intalnim trei mari categorii de strategii de industrializare la nivelul tarilor in dezvoltare, si anume:
1. exportul de produse primare;
2. strategia de substituire a importurilor;
3. strategia de orientare catre export.

Fisiere in arhiva (1):

 Strategii de Dezvoltare.doc