Sistemul de sănătate american - cel mai bun din lume sau doar cel mai scump

Of all the forms of inequality, injustice in health care is the most shocking and inhumane."

— Martin Luther King, Jr.

INTRODUCERE

Sistemul de sănătate al SUA este un sistem bazat pe asigurările private de sănătate, care suscită o serie de inegalităţi sociale privind accesul populaţiei la serviciile de sănătate. SUA dispune totuşi de cea mai înaltă tehnologie în domeniu şi de cele mai bune condiţii de tratament. Prin urmare, care este starea reală a sistemului de sănătate al SUA, perfect sau în stare de faliment?

Cei peste 47 de milioane de cetăţeni americani fără asigurare medicală sunt conştienţi că sistemul lor de sănătate nu funcţionează pentru toată lumea şi este recunoscut faptul că problemele majore ale costurilor crescânde şi ale lipsei de acces constituie o adevarată criză. Cu toate acestea, căutarea unor soluţii nu este uşoară.

Sănătatea în Statele Unite este furnizată de multe entităţi legale separate. Clinicile şi spitalele sunt deţinute pe scară largă de sectorul privat. Asigurarea de sănătate este furnizată de sectorul privat, cu excepţia programelor precum Medicare, Medicaid, TRICARE, Programul de asigurări de sănătate pentru copii şi Administraţia de sănătate a veteranilor.

Cel puţin 15% din populaţie nu este asigurată, iar un alt procent substanţial al populaţiei nu este complet asigurat. În Statele Unite cheltuielile cu sănătatea pe persoană sunt mai mari decât în orice altă ţară din lume. Un studiu din anul 2001 arată că datoria legată de sănătate a contribuit cu 62% la toate falimentele. De atunci, costurile cu sănătatea si numărul celor neasiguraţi sau incomplet asiguraţi a crescut simţitor.

Dezbaterile recente în ceea ce priveşte reforma sistemului de sănătate pune în discuţie probleme precum dreptul la sănătate, acces, dreptate, eficienţă, cost şi calitate. Mulţi susţin că sistemul nu oferă o valoare echivalentă cu banii cheltuiţi. SUA plăteşte de 2 ori mai mult decât orice altă ţară pentru a lua măsuri în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă şi speranţa de viaţă. Cu toate acestea, SUA are o rată a mortalităţii infantile mai mare decât majoritatea celor mai industrializate state. Speranţa de viaţă în SUA este cotată pe locul 50 în lume după Uniunea Europeană (locul 40). Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a cotat sistemul de sănătate din SUA (în anul 2000) ca având cel mai mare cost, pe locul 37 ca performanţă si pe locul 72 ca nivel total al sănătăţii (între cele 191 naţiuni incluse în studiu). Un raport realizat în 2008 de către Commonwealth Fund indică SUA ca fiind pe ultimul loc în ceea ce priveşte calitatea sănătăţii între cele 19 ţări comparate.

1. Filozofia şi principiul de bază al sistemului de sănătate american

Problematica asigurării sănătăţii în S.U.A. este complexă din mai multe puncte de vedere, toate pornind de la forma de organizare a S.U.A., o organizare federală a statelor membre, cu un sistem legislativ complex, atât cel propriu fiecărui stat în parte, cât şi cel al legislaţiei cadru la nivelul S.U.A. Sistemul de sănătate din S.U.A. este unul în care baza o reprezintă asigurările private de sănătate, care sunt deja o industrie uriaşă încă de la începutul anilor `80-`90, când, când, potrivit United States Census Bureau (Biroului de recensământ al Statelor Unite), aproximativ 84% dintre americani beneficiau de asigurare de sănătate; dintre aceştia, 60% o obţineau prin angajatorul lor, în timp ce doar 9% cumpărau o poliţă direct. Situaţia nu s-a modificat foarte mult în ultimii ani. Majoritatea americanilor sunt înscrişi într-un plan de asistenţă coordonată prin intermediul unei poliţe de asigurare de sănătate. Companiile de asigurare îşi controlează costurile. Asistenţa coordonată stabileşte volumul serviciilor medicale pe care le poate primi un individ, în funcţie de asigurarea plătită.

Sistemul de sănătate al S.U.A. este completat, pe lângă asigurările de sănătate private, de trei programe publice de sănătate, în subordinea guvernului federal şi anume: Medicare, Medicaid si SCHIP. Acestea acoperă aproximativ 15% din populaţia S.U.A. în prezent. Medicare se adresează majorităţii persoanelor în vârstă şi anumitor persoane cu dizabilităţi. Medicaid se adresează copiilor ce provin din familii cu un venit redus. SCHIP este un program ce include acei copii şi familiile lor care nu sunt eligibili pentru Medicaid, însă nu işi permit o asigurare privată.

Este evident faptul că sistemul de sănătate al S.U.A. este unul deschis, bazat pe concurenţa de piaţă. Astfel societăţile de asigurare sunt într-o mare competiţie în alegerea celor mai buni furnizori care să fie preocupaţi continuu de oferirea celor mai bune servicii, produse şi tehnologii în domeniu care să satisfacă exigenţele consumatorului astfel încât acesta să fie incitat să aleagă oferta societăţii respective de asigurări.

Prin urmare sistemul american de îngrijire a sănătăţii oferă anumitor categorii de consumatori (clasa medie şi bogaţii) servicii la un nivel înalt de tehnologie şi cunoaştere cu costuri pe măsură. Restul populaţiei, respectiv sărăcii trebuie să se mulţumească cu ceea ce li se oferă prin programele guvernamentale.