Securitate și Aspecte Etice privind Comerțul Electronic

1. Introducere

În economia actuală informaţia este unul dintre cele mai importante bunuri ale unei organizaţii, probabil inferioară doar resurselor umane. Fiecare aspect al societăţii, inclusiv mediul de afaceri este influenţat de faptul că trăim într-o societate informaţională în care aproape totul este interconectat. Asta nu înseamnă că fiecare aspect al vieţii este online, ci mai degrabă că, indiferent dacă cineva participă sau nu, el este afectat de acest aspect.

Din perspectiva afacerilor, informaţia a devenit unul dintre cele mai de preţ bunuri. Astfel, securitatea informaţiei are o importanţă deosebită pentru companiile care vor să implementeze afaceri electronice. Principala problemă referitoare la securitatea acestora este că însăşi natura informaţiei împreună cu mediul de creare, dezvoltare, stocare şi transmisie - calculatoarele, reţelele de comunicaţii şi în mod special Internetul, care este prin concepţie un mediu deschis şi nesecurizat - sunt foarte greu de controlat. În ziua de astăzi este foarte uşor să creezi, să modifici şi să transmiţi informaţia.

„Comerțul electronic se referă la procesul de vânzare sau cumpărare a unui produs sau serviciu prin intermediul unei rețele electronice. Cel mai popular mediu în care se realizază comerț electronic este Internetul.

Comerțul electronic acoperă trei tipuri de tranzacții. În primul rând, o tranzacție se poate realiza între o companie și un consumator. Când ne gândim la comerț electronic, acest tip de tranzacție este primul lucru care ne vine în minte.( )A doua forma generală de comerț electronic implica tranzacții intre doua companii.( )În final, o formă de comerț electronic care a devenit foarte populară în ultimii ani implică tranzacții între doi consumatori.”

Practic, există un număr aproape infinit de metode prin care o afacere electronică ar putea fi atacată de hackeri, crackeri sau alte categorii de intruşi. Intenţia nu este de a produce o listă exaustivă, ci de a prezenta cele mai comune ameninţări: hacking, cracking, spoofing, sniffing, cai troieni, viruşi, viermi, denial of service etc.

“ Ținta finală a atacurilor hackerilor o constituie comerțul electronic.De ce? Din cauza lărgimii orizontului dispozitivelor cu acces la Internet. În prezent, aproape totul este fabricat “cu conectare la Internet.( ) Desigur, orice dispozitiv conectat la web va trebui protejat pentru că în caz contrar consumatorii și firmele vor avea rețineri în a-l adopta. Companiile sunt atrase de web pentru capacitatea acestuia de a răspândi informații, de a vinde produse, de a asigura servicii pentru client, de a permite câștigarea avantajului concurențial și de a fi în legătură permanentă cu clienții.”

Comerţul electronic este un domeniu relativ recent, dar cu un mare potenţial de creştere datorită avantajelor pe care le oferă atât agenţilor economici, cât şi consumatorilor. Concomitent cu extinderea acestui tip de faceri, apar anumite preocupări legate de reglementarea domeniului, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea regulilor de concurenţă. Există şi încercări de soluţionare practică a chestiunii reglementarilor, aşa cum sunt liniile directoare elaborate de OECD încă din 1998. Beneficiile şi potenţialul de creştere al pieţelor virtuale depind în mare măsură de modul în care sunt depăşite anumite limite şi bariere specifice. Apar astfel o serie de aspecte majore ale dezvoltării pieţelor electronice, dintre care menţionăm:

• asigurarea unui mediu electronic sigur pentru desfăşurarea tranzacţiilor, cu protejarea confidenţialităţii datelor personale;

• existenţa unui sistem de plăţi electronice simplu şi sigur, care să funcţioneze la scară internaţională sau chiar globală;

• un sistem pentru livrarea în timp util şi în condiţii corespunzătoare a bunurilor (ceea ce pune probleme de transport, certificare a calităţii şi vămuire, în cazul tranzacţiilor internaţionale) sau a serviciilor digitale (unde este esenţial transmiterea la timp, în condiţiile unor reţele supraaglomerate).

2. Etica în comerţul electronic şi profitabilitatea business-ului

“Etica , în domeniul economic, reprezintă un sistem de norme de conduită care permite aprecierea, din punct de vedere moral şi social, a ceea ce este bine şi rău în relaţiile dintre oameni, dintre indivizi şi firmă, dintre comercianţi şi clienţi, dintre concurenţi, firme şi societate în scopul stabilirii unor raporturi folositoare pentru toti cei implicati. În acest context, etica afacerilor este un domeniu de studiu aplicativ, sistematic cu privire la determinarea principiilor morale, a codurilor de conduită şi comportament ce reglementează relaţiile dintre partenerii de afaceri (vânzători şi cumpărători).”

Ideea de bază a specialiştilor în „business ethics”, care abordează afacerile dintr-o perspectivă lărgită, este aceea că toţi membrii societăţii au diferite nevoi materiale, pe care trebuie să le satisfacă sistemul economic prin activităţi de producţie, prestări de servicii, distribuţie, repartiţie etc. Privind relaţiile economice la nivel macrosocial, se vede cu totul altceva şi anume faptul că, fără nevoile de consum ale populaţiei, n-ar exista afaceri de nici un fel. Faptul că o firmă sau alta merge bine sau prost, în funcţie de management şi de conjuncturi, este un lucru de înţeles. La nivel microeconomic, cadrul conceptual este destul de restrâns, iar argumentarea destul de stringentă odată ce sunt acceptate premisele demersului: afacerea ca întreprindere privată în economia de piaţă, având drept unic scop maximizarea profitului prin mijloace legale. Adoptând o perspectivă mult mai largă, teoriile care definesc business-ul la scară macrosocială au nevoie de un cadru conceptual mai vast şi mai elaborat, în care să se poată contura – într-o argumentare nu atât de strigentă, – o mare varietate de „responsabilităţi sociale” pe care business-ul trebuie să şi le asume, nu motivate de interesul egoist al întreprinzătorilor, ci în virtutea unor funcţii şi roluri sociale definite prin „contractul social” dintre întreprinzători şi ansamblul societăţii. Pornind de la tranzacţiile electronice şi până la dezvoltarea categoriilor de e-business – care acoperă atât e-commerce (comerţul electronic – vânzările şi cumpărările online) cât şi restructurarea proceselor de administrare fundamentate pe tehnologiile digitale, deci e-business-ul nu se referă numai la tranzacţii şi la comunicaţiile externe ci şi la fluxurile de informaţii din interiorul firmelor (dintre departamente, subsidiare etc.), în timp ce comerţul electronic se ocupă numai de tranzacţiile cu bunuri şi servicii.

Produsele şi serviciile tranzacţionate pe Internet tind să acopere aproape toate necesităţile umane cu acele bunuri care oferă profitabilitatea cea mai ridicată pentru producător sau comerciant şi sunt şi cele mai avantajoase pentru consumator. Profitul ridicat în cazul acestor categorii de produse şi servicii este dat de lipsa, sau nivelul foarte redus al cheltuielilor de transport/furnizare, depozitare, condiţionare, service etc., cât şi de uşurinţa cu care pot fi accesate de consumator. Locul unde consumatorul se întâlneşte cu comerciantul în comerţul electronic este site-ul. Pentru site-urile din domeniul comercial trebuie avut în vedere, cel puţin teoretic (deocamdată), că utilizatorii trebuie să aibă avantajul unei protecţii consistente a consumatorului, indiferent de locul de achiziţie a produselor. În acest sens, se remarcă necesitatea unei coordonări internaţionale privind formularea de reglementări în legătură cu desfăşurarea comerţului electronic.

În activitatea de pe Internet s-au remarcat o multitudine de probleme, ca de exemplu nelivrarea produselor sau obstrucţia în despăgubirea clienţilor, ceea ce impune apariţia unei terţe părţi care săcontroleze desfăşurarea acestei activităţi. Acest mecanism trebuie să acopere toate organizaţiile care desfăşoară activităţi comerciale pe Internet, mecanism care trebuie să fie uşor accesibil, "prietenos", rapid şi recunoscut de toate părţile, inclusiv de guvernele naţionale. Conţinutul site-ul este un element esenţial şi trebuie remarcat că există o sumedenie de elemente care trebuie avute în vedere pentru a putea desfăşura o activitate eficientă dar şi morală.