Politicile comerciale ale României după aderarea la Uninunea Europeană

Deoarece atat politica economica cat si politica externa sunt attribute ale suveranitatii oricarui stat independent, este firesc ca si politica externa , parte component a celor 2 politici sa aiba aceeasi trasatura comuna de suveranitate.

“Faptul că ţările mici depind din punct de vedere economic şi politic de cele puternice înseamnă că determinantele decisive ale politicilor lor se află în afara propriilor lor frontiere.”

„Liberul schimb şi protecţionismul”-Eugen Gheorghiţă

Pentru ca relatiile economice externe sunt un factor important al cresterii economice, principalul obiectiv, pe termen lung, pe care Romania trebuie sa-l urmareasca cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala este stimularea dezvoltarii economiei nationale si protejarea acesteia de concurenta straina.

Politica comerciala reprezinta totalitatea reglementarilor adoptate de un stat cu caracter administrativ, juridic, fiscal, bugetar, financiar, valutar etc., in scopul promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe si a protejarii economiei nationale de concurenta straina.

Tipuri de politici comerciale:

- Politică de liber schimb;

- Protecţionism moderat şi compatibil cu conduita comercială multilaterală;

- Protecţionism derogatoriu;

- Protecţionism agresiv;

- Politică comercială discriminatorie;

- Politici comerciale punitive;

- Politici comerciale autarhice.

Drept urmare, politica comerciala a fiecarui stat trebuie sa indeplineasca trei functii principale, prin urmare si politica comerciala a Romaniei: functia de promovare, functia de protectie, functia de realizare a unui echilibru dinamic in balanta comerciala si balanta de plati , concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

Obiectivele pe care Romania ar trebui sa le urmareasca prin instrumentarul de politica comerciala ar trebuie sa fie dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a economiei în condiţiile unui anumit nivel de expunere la concurenţa externă – pe termen lung, iar pe termen mediu si scurt, redefinirea structurii exporturilor şi importurilor. redefinirea echilibrelor din balanţele comercială şi de plăţi, imbunătăţirea raportului de schimb, armonizarea structurilor economice productive, etc.

Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de origine etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea, controlul sau influenţarea fluxurilor comerciale internaţionale. Este rezultatul unei capacităţi de constrângere publică care interferează cu procesul de schimb fondat pe libertatea de opţiune a celor direct implicaţi în tranzacţie. Astfel, protecţionismul promovează discriminarea în ce priveşte schimburile realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile realizate de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări.

Din nefercicire, practic toate costurile protecţionismului sunt suportate direct sau indirect de către consumatori. Iar alt efect intalnit este accentuarea tot mai pronuntata a dependentelor locale si regionale.

Totusi, o politică în domeniul concurenţei este necesară pentru că:

- Actorii privaţi şi autorităţile publice se comportă deseori într-o manieră care imperfectează mediul concurenţial;

- Companiile producătoare percep presiunile concurenţiale drept mijloace care le limitează libertatea de mişcare,

- Concurenţa generează incertitudine şi comportament anticoncurenţial

- Firmele caută mijloace noi pentru a menţine şi spori marja de profit iar pe calea aranjamentelor comerciale şi a unor practici abuzive pot imperfecta concurenţa.

Incepand cu 1 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana, eliminandu-se astfel ultimele restrictii din comertul reciproc cu marfuri cu statele membre ale UE.

Crearea pietei unice reprezinta esenta Uniunii Europene, ea constand in libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si populatiei intre tarile membre. Astfel, s-a ajuns ca, prin cele patru libertati de circulatie intre tarile membre ale UE, sa se formeze o piata unica unde circulatia sa fie similara cu cea care se desfasoara intr-o singura tara; ca urmare a eliminarii obstacolelor si deschiderii pietelor nationale, exportatorii din tarile membre ale UE au reusit sa aiba liber acces pe o piata care se apropie de 500 de milioane de consumatori.

Aceasta piata unica s-a realizat prin adoptarea de catre institutiile UE si tarile membre a numeroase Directive, prin care au fost inlaturate barierele tehnice, legile birocratice si protectioniste tarifare si netarifare ale statelor membre si s-au instituit comertul liber si miscarea libera in cadrul Uniunii Europene.

Piata unica a permis o crestere a concurentei (competitiei) intre firmele din statele membre ale UE in beneficiul consumatorilor, deoarece oferta de bunuri si servicii a fost, pe de o parte, mai mare, iar pe de alta parte, preturile au devenit mai mici.

Printre alte avantaje ale pietei unice a UE se evidentiaza si practicarea unor politici specifice, cum sunt: politica antimonopol, care previne tentatia firmelor de a controla preturile sau pietele, posibilitatea liberalizarii pietei utilitatilor (apa, gaz, electricitate, telecomunicatii) in beneficiul consumatorilor care au libertatea de a-si alege furnizorii competitivi, precum si dreptul de a lucra in orice stat membru al UE care recunoaste si pretuieste calificarea profesionala.

Caracteristici de baza ale pietei unice a UE in plan comercial

Libera circulatie a marfurilor are la baza principiul recunoasterii reciproce a pietei unice. Acesta consta in garantarea circulatiei libere a bunurilor si serviciilor unui stat membru in celelalte state membre, chiar daca acestea sunt produse dupa norme de calitate si standarde diferite, cu conditia respectarii cu strictete a regulilor comune de interes general privind sanatatea populatiei, protectia mediului si a consumatorului.

In cadrul principiului regulii de origine, in acest context s-au creat unele reguli detaliate la nivelul UE cu respectarea stricta a traditiilor locale regionale si nationale, care fac posibile mentinerea diversitatii produselor si serviciilor si integrarea economica.

Planul de actiuni la nivelul statelor membre, care implementeaza in practica principiul recunoasterii reciproce, prevede printre alte masuri includerea principiului recunoasterii reciproce in legislatia nationala, intarirea cooperarii intre administratiile nationale ale statelor membre, precum si pregatirea periodica de rapoarte cu problematica implementarii si a solutiilor posibile.

De la 1 ianuarie 2007, de cand Romania a devenit membra a Uniunii Europene si parte a Pietei Unice, frontierele vamale intre tarile membre au disparut si, ca urmare, nu mai exista formalitatile vamale care sa fie utilizate ca surse de date pentru realizarea statisticilor privind comertul intracomunitar.