De lemn si prelucrarea acestuia se leaga mare parte din traditiile si ocupatiile economice ale Romaniei. Astazi, un sfert din suprafata tarii e impadurita, dar procentul era de 3 ori mai mare in timpurile stravechi, astfel incat putem spune ca un timp indelungat istoria noastra s-a scris in mijlocul sau in preajma padurii. Lemnul, bustean sau prelucrat sumar, a fost un articol de export important timp de secole. Afirmatia este valabila cu atat mai mult cu cat si astazi ,,lemnul pentru incalzire", am vazut, face parte din lista produselor competitive. Intentificarea activitatii are loc si in acest sector pe la mijlocul secolului trecut, odata cu inviorarea activitatii economice generale. Exportul era doar o destinatie. Importante incepeau sa devina acum si cererile de pe piata interna - pentru constructii de locuinte sau poduri, pentru fabricarea hartiei si celulozei. Fusesera introduse cateva specii straine - plopul canadian, stejarul rosu, bradul Douglas - rapid crescatoare, care mai atenuau din ritmul rapid al defrisarilor si extinderii terenurilor agricole pe seama padurii incepute mai ales in aceasta perioada. Prelucrarea lemnului nu a fost avansata pana la al doilea razboi mondial. O puzderie de centre mici, asezate mai ales in nordul, centrul si vestul tarii, taiau si pregateau in special lemn pentru constructii, de ratinoase (brad, molid, pin), care detinea 90% din valoarea interbelica a productiei in aceasta ramura. Lemnul pentru mobila, de foioase (fag, stejar, mesteacan, plop), chiar daca este considerat mai putin pretios, necesita o procesare suplimentara pentru a-l face bun de vanzare, fiind mai putin folosit. Totusi s-au format inca de pe atunci cateva centre care, beneficiind de materii prime importante si resurse umane mai calificate reuseau sa adauge mai multa valoare in productie. Fabricarea mobilei era mai cunoscuta in Transilvania, la Brasov, Cluj, Sibiu, Tg. Mures, in partea de vest a tarii, la Arad, Oradea, Satu Mare si Timisoara si in nord, la Sighetu Marmatiei si in orasele Bucovinei, Cernauti, Radauti, Suceava si Vatra Dornei. Regatul, cum mai erau cunoscute partile de sud, sud-est si est, nu exela nici in ceea ce priveste numarul fabricutelor, nici performantelor obtinute. Principalele centre din zona - Bucuresti, Falticeni, Iasi, Piatra Neamt si Ploiesti - realizau o productie la jumatate din valoarea celei din Transilvania, chiar daca dotarile cu capital erau egale. Probabil indemanarea muncitorilor explica aceasta diferenta, deoarece mecanizarea, ca tehnica generalizata de lucru, se introduce in toate regiunile in perioada postbelica. Productia de placaje si furnire era nesemnificativa in acel timp, desi intrarea lor in fabricatie a avut loc inaintea primului razboi mondial. Ca urmare, industria lemnului nu putea primi sprijinul necesar nici din aceasta directie. Dupa al doilea razboi mondial, au avut loc numeroase transformari in bine, care au ajutat la diversificarea nomenclatorului de productie si export. Potentialul era intr-adevar important: in ciuda exporturilor silite (deposedari) prin Suvromlemn-uri - societati economice ,,in cooperare" cu Rusia - , exploatarilor nerationale din trecut si pierderii Bucovinei de Nord, catre sfarsitul anilor '60 se ajunge din nou la un raport corect intre taieri si plantari/regenerari. O dovada a interesului acordat ramurii este partea mare a investitiilor dirijate aici, comparabile cu cele din metalurgie si de doua ori mai mari decat pentru textile, desi prin politica economica accentul era pus indeosebi pe dezvoltarea industriilor grele. Atentia statului catre problemele silvice s-a facut simtita sub toate aspectele. S-au infiintat, s-au reorganizat institute de cercetari si statiuni experimentale forestiere, care se ocupau de probleme tehnice (impaduriri, exploatari), biologice (calitatea semintelor, selectia speciilor), si ecologice (erodarea solului, protejarea zonelor cu amenajari hidro). Multe drumuri forestiere au aparut ceea ce a permis infiintarea nu numai a noi centre de lucru, dar si a unor noi atractii turistice. Prin mecanizarea crescanda, s-a da tposibilitatea extinderii prelucrarii foioaselor pana la un nivel al productiei dintre cele mai mari in lume. In acelasi timp, s-au facut simtite eforturile de a economisi lemnul de ratinoase.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.
