Contractul în Formă Electronică și Contractul Încheiat prin Mijloace Electronice

Extras din referat Cum descarc?

Urmare a globalizarii economiei si, implicit a pietelor de desfacere, accentuate de necesitatea stocarii si transmiterii rapide a informatiilor cu cele mai mici costuri, comertul electronic se contureaza din ce in ce mai pregnant ca o entitate aparte, un fenomen ce comporta multe conotatii si interpretari din partea societatii, dar care se extinde cu rapiditate in multe domenii ale vietii social-economice. In incercarea de a se adapta mediului virtual, contractul a dobandit forma contractului in forma electronica.
Este foarte important sa definim acest nou mod tehnic de incheiere a contractului cit si sa facem distinctia intre acesta si contractul incheiat prin mijloace electronice.
Unii autori nu fac distinctie dintre aceste doua forme ale contractului, ci pur si simplu definesc contractele electronice: ,,din punct de vedere al definitiei, contractul electronic nu pare sa difere de omologul sau clasic prezentat ca un act juridic format prin acordul a doua sau mai multor parti cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.Suntem in prezenta unui act juridic (acordul a doi utilizatori) si, chiar daca este concluzionat in mediu electronic, structura contractului, in ceea ce priveste partile si principalele obligatii, nu sufera modificari.Contractele electronice cumuleaza doua caracteristici: cererea si oferta se intilnesc in mediul electronic si acordul se efectueaza.Se poate spune ca este vorba despre un contract intre absenti. Contractul electronic este caracterizat prin depersonalizarea, dematerializarea si delocalizarea schimburilor prin Internet. Contractele electronice prezinta specificitatea de a fi concluzionate cu ajutorul masinilor in absenta contactelor directe si simultane. In comparatie cu contractele traditionale, tranzactiile electronice ridica intrebari inedite referitoare la momentul si locul formarii contractului.Caracterul imaterial al tranzactiei conduce la intrebari asupra naturii contractului electronic, asupra identitatii persoanei cocontractante cu care s-a concluzionat contractul, asupra elementelor de proba in caz de litigiu. Se pot da ca solutii: indicarea obligatorie a identitatii referintelor comerciantului; inregistrarea automata de catre comerciant a informatiilor schimbate cu consumatorul, susceptibile de a aduce elemente de proba a continutului contractului si a datei incheierii acestuia. 
Alti autori definesc anume contractul in forma electronica drept acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansele un raport juridic, acord exprimat in forma electronica. In felul acesta precizeaza ca exista genul comun - acordul de vointe - si diferenta specifica- forma electronica. Prin contract in forma electronica nu se poate intelege o specie noua de contract, care sa se alature clasicei deosebiri intre contract civil, contract comercial, contract administrativ, etc. Contractul in forma electronic poate fi oricare dintre aceste tipuri de contracte, diferenta fiind data de infatisarea pe care o ia manifestarea de vointa. 
Intr-o alta opinie se specifica ca, din punct de vedere al definitiei, contractul in forma electronica nu pare sa difere de omologul sau-contractul clasic prezentat ca fiind ,,acordul de vointa intre doua sau mai multe parti cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic". Ceea ce diferentiaza contractul in forma electronica de contractul clasic este materializarea sa: in locul cernelii pe hartie, a vorbelor pronuntate sau a gesturilor savarsite, vom avea un mesaj de date pe suport electronic. Daca definitia clasica a contractului nu punea accent pe forma sa, contractul in forma electronica exprima foarte bine tocmai aceasta modalitate, avand avantajul de a pune accent pe forta probatorie. Acesta este si criteriul care ne ajuta sa distingem contractul in forma electronica de cel incheiat prin mijloace electronice. 
Astfel, contractul incheiat prin mijloace electronice este cel in privinta caruia vointele partilor contractante au fost comunicate prin mijloace electronice de prelucrare a informatiei, indiferent care sunt aceste mijloace, fara sa se acorde importanta aspectului probatoriu al contractului. Spre deosebire insa de acesta, contractul in forma electronica este acel contract care se incheie prin mijloace electronice de prelucrare a informatiei prevazute in mod expres si limitativ de lege si implicit poate fi probat prin astfel de mijloace.
Forma electronica se obtine utilizand mijloacele electronice de comunicatie la distanta. Definitia foarte larga permite cuprinderea in categoria mijloacelor electronice utilizabile a oricarui astfel de instrument tehnic. Aceasta ar fi fost abordarea potrivita cu pragmatismul noii lumi virtuale. Dar imediat se subliniaza constrangerile vechiului mod de a intelege lucrurile din punct de vedere juridic: 
procedura judiciara nu permite folosirea oricarui instrument tehnic drept proba intr-un proces. Iar a incheia un contract prin mijloace electronice insa a-l proba, in caz de litigiu, prin mijloacele clasice, inseamna a pierde intregul potential al noii tehnologii. Din acest motiv a fost necesar sa se restranga sfera contractelor in forma electronica la cele care sunt nu doar incheiate prin mijloace electronice ci care pot fi si dovedite, in instanta, folosind tot astfel de mijloace. In prezent, singura forma electronica acceptata in instanta este inscrisul electronic .
Reesind din aceasta opinie conchidem ca contractul in forma electronica este cel pentru care legea prevede expres anumite cerinte ca acesta sa poata fi utilizat ca mijloc de proba in instantele judecatoresti, fapt ce nu este caracteristic contractelor incheiate prin mijloace electronice.

Fisiere in arhiva (1):

 Contractul in Forma Electronica si Contractul Incheiat prin Mijloace Electronice.docx

Bibliografie

1.Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 08.06.2000 privind anumite ascpecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (directiva privind comertul electronic)
2.Legea RM nr. 264 din 15.07.2004 cu privire la documentul electronic si semnatura digitala. Publicat : 06.08.2004 in Monitorul Oficial Nr. 132-137 art Nr : 710
3.Legea RM nr.284-XV din 22.07.2004 privind comertul electronic.Publicata in: Monitorul Oficial al RM nr.138-146/741 din 13.08.2004
4.Baiesu, Aurel. Semnaturile electronice in dreptul comertului international: Monografie/Aurel Baiesu, Emil Dediu.-Ch. : CEP USM, 2008
5.Bleoanca, Alexandru.Contractul in forma electronica. Editura Hamangiu, Bucuresti 2010
6.Caraiman, Daniela. De la contractual clasic la contractual electronic.Universitatea din Craiova.Resursa web
7.Elisei, Constantin; Andonie, Adrian Vlad.Noi implicatii ale informatizarii societatii asupra dreptului: Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica.In: Revista Dreptul anul XII; Seria a III-a, nr.12/2001
8.Tiberiu Gabriel Savu, ,,Consacrarea legala a semnaturii electronice", in Revista de Drept Comercial, nr. 7-8/2002, pag. 234, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002