Comerțul tradițional vs comerțul electronic - studiu de caz Flanco

Capitolul I. Comerţul electronic

Comerţul electronic reprezintă orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse ( cum ar fi cărţi, CD-uri, bilete de călătorie şi altele).

Prin intermediul comerţului electronic se pot realiza achiziţii şi activităţi care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vanzare, service către clienţi .

Avantajele comerţului electronic sunt :

• operativitatea crescută în efectuarea tranzacţiilor comerciale;

• eliminarea operaţiilor manual;

• reducerea erorilor în manipularea mărfurilor;

• crearea condiţiilor pentru liberalizarea actelor de comerţ;

• facilitarea stabilirii relaţiilor între potenţiali parteneri;

• simplificarea sistemelor de decontare şi de plată.

Utilizrea comerţului electronic poate avea o serie de beneficii asupra firmelor, socităţilor, cât ţi consumatorilor.

Pentru firme:

• extinderea pe pieţele internaţionale prin asigurarea de servicii şi performanţă;

• asigurarea unei deschideri totale în privinţa relatiilor cu clienţii: aceştia pot căpăta o imagine aproape completă asupra tuturor angajaţilor, ofertanţilor şi partenerilor lor;

• creează posibilitatea modelării produselor şi serviciilor după nevoile cumpărătorilor şi simplificarea procedurilor;

• costuri de comunicaţie mai mici.

Pentru societăţii:

• crearea unui "simţ comun" al comunităţii comerciale, de exemplu prin chaturi, forumuri ce solicită implicarea clientului, scheme de loialitate şi programe de afinitate;

• dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze / să cumpere de acasă, ceea ce micşorează traficul rutier şi poluarea aerului;

• permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cu avanateje pentru cei cu venituri mai mici;

• pune la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă pentru a răspunde rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic.

Pentru consumatori:

• posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii la orice oră din zi, în tot timpul anului, din aproape orice locaţie;

• acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere a produselor şi preţurilor;

• facilitează competiţia, ceea ce rezultă scăderea preţurilor;

• familiarizează consumatorii cu tehnologia şi îi tine pe aceştia în pas cu ultimele noutăţi.

Modele de afaceri pe internet:

• B2B (business-to-business) - este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii;

• B2C (business-to-consumer) - model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpărătorii individuali sau persoane fizice;

• C2B (consumer-to-business) - acest model de comerț electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vânzători care să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie;

• brokeraj de informaţii;

• model de publicitate.

Capitolul II. Comerţul tradiţional

Comerţul tradiţional poate fi definit ca un “ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea până la distrugerea sa, în procesul de consum indiferent care ar fi forma acestuia“.

Comerţul tradiţional poate fi împărţit în două categorii: comerţul cu ridicat şi comerţul cu amăntul.

Comerţul cu ridicata în raport cu producătorul deţine un rol important în alimentarea constantă a fluxurilor financiare ale producătorilor, asigurarea producătorilor cu multiple servicii logistice, regularizarea producţiei, informarea producătorilor şi participarea la campanii de promovare iniţiate de către producători.

Comerţul cu ridicata fracţionează cantităţile mari de mărfuri şi le livrează, informează comercianţii cu amănuntul cu privire la oferta de produse şi servicii, oferă produse la preţuri mai mici şi simplifică munca administrativă a detailiştilor.

Comerţul cu amănuntul reprezintă ansamblul de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe circulaţia mărfurilor în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Acesta constă în cumpărarea de mărfuri pe care le revinde în cantităţi mai mici, asigurarea prezenţei sale în toate zonele, localităţile şi punctele populate şi asigurarea unui sortiment de mărfuri foarte larg şi extrem de complex.

Capitolul III. Prezentarea firmei S.C. Flanco S.R.L.

Scurt istoric

Flanco şi Flanco World sunt două reţele de magazine de produse electronice, electrocasnice şi IT&C din România, operate de compania Flamingo. Compania a fost înfiinţată de omul de afaceri Florin Andronescu, iar numele Flanco vine de la Florin Andronescu Company. În iulie 2008 reţeaua număra 64 de magazine Flanco şi 21 de unităţi Flanco World.

În septembrie 2010, un pachet de 60% din Flanco a fost cumpărat pentru 14 milioane de euro de către compania Asesoft Web, deţinută de Iulian Stanciu şi Sebastian Ghiţă, acţionari ai grupului Asesoft. Restul de 40% din companie este deţinut de ING, UniCredit Ţiriac Bank şi BRD, Groupe Société Générale, bănci care au creditat compania în perioada de extindere şi cărora Flanco nu le restituiseră banii. Flanco a intrat în insolvenţă în decembrie 2009 după ce negocierile pentru restructurarea datoriei de 17,5 milioane de euro către ING au eşuat, însă prin achiziţia de către Asesoft Web, compania ar trebui să iasă din insolvenţă în perioada urmatoare. Zece milioane dintre cele 14 oferite de Asesoft Web au fost folosite pentru plata creditorilor.

În mai 2011, reţeaua de magazine Flanco a ajuns la 75 de magazine, având o suprafaţă de retail de 35.000 de metri pătraţi. Numărul de angajaţi în 2011 a fost de 630, iar cifra de afaceri în 2009 a fost de 70 milioane de euro.

Flanco, unul dintre primii trei retaileri locali de electronice şi IT, a ajuns în aprilie la cota de piaţă de 10% estimată pentru acest an, iar conducerea companiei se asteaptă ca până la jumatatea anului să înregistreze 11% din vanzarile de electronice, electrocasnice şi produse IT din România.