Comerț în domeniul agroalimentar

Sub denumirea de Comert se întelege oferta unor marfuri, în schimbul unor mijloace de plata (bani) sau alte marfuri de schimb.

Pretul acestor marfuri fiind stabilit dupa raportul pe piata dintre "cerere" si "oferta".

Comertul se limiteaza deci pe cumpararea, transportul si vânzarea marfurilor, cu cât societatea unde are loc comertul este mai diferentiat si complex apare necesitatea expertilor în acest schimb de produse.

Comert în sensul strict al cuvântului, exista numai acolo unde al treilea participant (comerciantul) este implicat participa activ si realizeaza un profit prin schimbul de marfuri.

Acest schimb a determinat necesitatea unor întelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre parteneri, fiind acorduri regionale sau mai extinse. În cadrul comertului se mai poate aminti exportul si importul de marfuri, precum si taxele vamale, acestea din urma au o tendenta de disparitie prin procesul de globalizare

Comertul international este un schimb de bunuri si servicii peste granite sau teritorii internationale. În majoritatea tarilor, acesta reprezinta o parte semnificativa din PIB. Desi comertul international a fost prezent peste tot în istorie (vezi Drumul matasii, Drumul chihlimbarului), importanta sa economica, sociala si politica a crescut în ultimele secole. Industrializarea, transportul, globalizarea, corporatiile multinationale si outsourcing-ul au avut un impact major. Comertul international în crestere este de obicei sensul principal al globalizarii.

Comertul international este si o ramura a economiei, care formeaza împreuna cu finantele internationale, ramura mai mare a economiei internationale.

Teoria comertului exterior se împarte în trei teorii: teoria reala (a bunurilor economice), teoria monetara si teoria integrarii economice. Teoria reala a comertului exterior este piesa centrala a principiilor comertului exterior traditional (de aceea în manualele mai vechi de economie este denumita comert exterior absolut). Aceasta se ocupa de piata comertului exterior si de marimile relevante ale acesteia: importul si exportul

Teoria economica a bunurilor se ocupa de cauzele comertului exterior. Aceasta se materializeaza atunci când:

- bunurile dintr-o tara nu sunt disponibile, (de exemplu România importa banane)

- exista anumite preferinte pentru bunuri din import (Importul de masline din Grecia)

- tarile dispun de avantaje comparative diferite.

Adam Smith a presupus ca numai atunci când exista avantaje comparative absolute, comertul exterior este rentabil. David Ricardo (1772-1825, un economist englez) a aratat însa ca si o tara care beneficiaza de avantaje comparative absolute pentru toate bunurile, poate obtine avantaje din comertul exterior, daca îi exploateaza avantajele comparative.

Chintesenta acestor consideratii este aceea ca specializarea si comertul exterior mareste bunastarea tuturor tarilor. Acest lucru este valabil doar atunci când pe pietele mondiale se formeaza o relatie de schimb terms of trade, de care amândoua partile profita. Desigur, avantajele obtinute din comertul exterior sunt legate de supozitii care în practica nu se autosatisfac. Astfel, se presupune ca factorii de productie sunt aplicabili în mod flexibil în tarile participante, ca o tara care îsi pierde avantajele în domeniul agriculturii, poate sa reutilizeze forta de munca în industrii care dispun de avantaje în comertul exterior. Specializarea poate conduce si la monoculturi, prin care tarile devin dependente de un produs si se pot forma terms of trade care nu mai prezinta avantaje pentru acea tara.

Comertul cu produse agricole

În economiile de piata din lume este în general acceptata ideea ca dezvoltarea si

cresterea economica sunt sustenabile prin promovarea unui comert international liber

pe principiul avantajului competitiv. Acest principiu a stat la baza Acordului Rundei

Uruguay (ARU vezi caseta 2) prin care se prevede reglementarea schimburilor

comerciale cu produse agricole si angajarea multilaterala în cadrul Organizatiei

Mondiale a Comertului (OMC vezi caseta 3) spre un comert din ce în ce mai deschis.

România a devenit membru GATT cu statut de tara în curs de dezvoltare în 1974 si sia

pastrat acest statut pâna în prezent si în cadrul OMC, fiind unica tara cu un

asemenea statut din cadrul tarilor Central si Est Europene.

În opinia expertilor OECD23 dupa expirarea angajamentelor din cadrul Rundei

Uruguay în 2004, Romania probabil ca îsi va schimba acest statutîn cadrul OMC

deoarece drumul pe care s-a angajat si anume aderarea la UE, presupune implicit

acest lucru24.

Comertul agricol românesc în perioada de tranzitie

România are un potential agricol semnificativ si un avantaj comparativ al resurselor

tranzitie

România are un potential agricol semnificativ si un avantaj comparativ al resurselor

naturale, si a fost un exportator traditional de produse agricole pâna în 1990. Analiza

comertului agricol românesc în perioada 1990-2001 releva o o schimbare

considerabila a pozitiei pe pietele agricole internationale din exportator net de

produse agricole în importator net, cu un deficit de peste 4,6 miliarde USD în ultimii

12 ani. Acest declin s-a produs ca urmare a scaderii productiei agricole pe fundalul

unor reforme structurale a proprietatii agricole si a cresterii cererii interne pentru

produse alimentare diverse si de calitate superioara. Se pot distinge trei etape (vezi

tabelul 25) în comertul agricol în perioada de tranzitie si anume: