Comerț exterior UE

Comerţul internaţional se bazează pe principiul avantajului comparativ. Fiecare ţară produce acele bunuri pe care le poate realiza cel mai bine, pe care apoi le schimbă cu bunuri provenind dintr-o altă ţară, în care sunt mai bine realizate. Deşi în ziua de azi comerţul internaţional este foarte dezvoltat - şi foarte complex - el se bazează încă pe acest principiu fundamental.

Axarea pe anumite produse realizate la standarde remarcabile duce la o anumită specializare în ceea ce priveşte producerea lor. În plus, există posibilitatea realizării unor cantităţi mai mari şi trimiterea lor la export.

Dacă acest lucru este realizat de către toate ţările şi dacă sunt stabilite nişte condiţii comerciale juste, atunci toţi participanţii ar trebui să profite de pe urma acestui sistem.

Premisele pentru nişte relaţii comerciale fructuoase sunt condiţiile comerciale juste, ca şi un mediu stabil şi previzibil, precum şi certitudinea că regulile concurenţei nu sunt permanent modificate de măsuri luate la nivel naţional.

De aceea, înfiinţarea unei pieţe unice a fost dintotdeauna o preocupare de bază în timpul procesului de unificare economică a Europei. Piaţa Europeană Unică este o zonă economică uniformă care nu este fragmentată de nici un fel de bariere vamale sau comerciale.

Comerţul internaţional de mărfuri cuprinde totalitatea bunurilor materiale care se adaugă la stocul de resurse materiale ale ţării (importuri) sau se scad din acesta (exporturi), prin intrarea pe teritoriul ţării sau prin părăsirea acestuia.

Sistemul de comerţ special este utilizat în cazul în care teritoriul statistic cuprinde numai o parte din teritoriul economic şi anume zona de circulaţie liberă a bunurilor (fără restricţii vamale), la care se adaugă:

- bunurile care intră în ţară pentru prelucrare şi apoi părăsesc ţara;

- bunurile care intră sau ies în/din zone libere sau antrepozite vamale din/către zona

de liberă circulaţie a ţării.

Importurile speciale cuprind:

-Bunuri străine care intră în zona de liberă circulaţie (altele decât produsele de compensaţie rezultate din prelucrări în afara ţării);

-Bunuri străine care reprezintă produse de compensaţie rezultate în urma prelucrării în afara ţării;

-Bunuri autohtone în aceeaşi stare ca înainte de a fi exportate.

Exporturile speciale cuprind:

-Bunuri autohtone originare din zona de circulaţie liberă cu destinaţia alte ţări sau zone libere, antrepozite vamale;

-Bunuri autohtone constând în produse de compensaţie după prelucrare în interiorul ţării;

-Bunuri străine în aceeaşi stare ca înainte de a fi importate.

Nu sunt considerate prelucrări:

• operaţiuni necesare pentru asigurarea conservării mărfii în timpul depozitării sau transformării acesteia;

• operaţiuni pentru pregătirea preliminară a vânzării mărfii şi pregătirea acesteia pentru transport (formarea coletelor, sortarea şi reambalarea);

• operaţiuni simple de ambalare, amestecarea mărfurilor în condiţiile în care caracteristicile produsului obţinut nu se deosebesc fundamental de caracteristicile mărfurilor ce intră în componenţa lui.

Fluctuaţii ale monedei

Zona euro cuprinde 12 tari: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Irlanda, Luxemburg, Olanda si Spania. Monedele acestor tari au disparut treptat, intre 1 ianuarie si 28 februarie 2002. Data de 27 ianuarie 2002 a fost ultima zi pentru guldenul olandez, 9 februarie pentru lira irlandeza, 17 februarie pentru francul francez, iar data de 28 februarie va fi ultima zi in care va circula silingul austriac, francul belgian, marca finlandeza, drahma greceasca, lira italiana, francul luxemburghez, escudo portughez, peseta spaniola. De la 1 martie 2002, in toate cele 12 tari amintite va circula o moneda unica: EURO.