Cererea de mărfuri

Cererea de mărfuri cuprinde trei domenii:

1. cadrul conceptual de definire a cererii de mărfuri, a conţinutului şi formelor ei de manifestare;

2. factorii care influenţează cererea de mărfuri şi cuantificarea acestei influenţe;

3. modelarea cererii de mărfuri prin luarea în considerare a influenţei în complexitatea lor, a factorilor cuantificabili şi necuantificabili, în scopul determinării evoluţiei ei viitoare.

1.Cadrul conceptual defineşte:

• sensul teoretic şi pragmatic al cererii de mărfuri;

• prezintă elementele în raport cu care cererea este concepută ca o noţiune concretă, cu un conţinut comercial de piaţă.

Sub acest aspect, noţiunea “cererea de mărfuri” se delimitează în cerere de mărfuri a populaţiei şi cerere de mărfuri a firmelor şi a altor tipuri de societăţi comerciale.

2. Cererea de mărfuri, ca expresie a nevoilor de consum, este influenţată de o serie de factori obiectivi şi subiectivi, care se determină reciproc.

Dintre aceştia, se remarcă: factorii economici (investiţii, oferta, venituri, preţuri); demografici (numărul şi structura populaţiei pe vârste, sexe, profesii etc.), biologici, psihologici (gusturi, preferinţe, moda, mediul social), sociologici, organizatorici (calitatea activităţii comerciale, acţiuni promoţionale), sezonieri, conjuncturali.

De reţinut că, între modul de manifestare a factorilor respectivi şi cererea de mărfuri, există raporturi de cauzalitate, de condiţionare şi funcţionale.

3.Cererea de mărfuri suferă influenţa unei multitudini de fenomene, fie cu caracter general, fie specifice pieţei şi economiei de piaţă.

Unele dintre acestea se materializează în variabile ale căror evoluţii pot fi cuantificate (de exemplu veniturile), alte fenomene cu greu pot fi cuantificate sau prevăzute. În funcţie de natura nevoilor care o generează, cererea de mărfuri se delimitează în cerere de bunuri finale şi cerere de bunuri intermediare.

Luându-se în considerare modul de satisfacere a diverselor nevoi, multitudinea posibilităţilor de realizare a diferitelor trebuinţe, cererea de mărfuri cunoaşte forme diferite de manifestare. Astfel, în funcţie de posibilitatea de manifestare a nevoilor se distinge cererea efectivă şi cererea potenţială. După modul de manifestare în timp a cererii de mărfuri, se delimitează: cerere curentă, periodică şi rară. După modul în care se formulează şi se fixează asupra produselor, cererea poate fi fermă şi spontană. Din punctul de vedere al modului în care evoluează în timp, cererea poate fi constantă, crescândă sau descrescândă. În funcţie de gradul în care mărfurile participă la satisfacerea trebuinţelor, cererea poate fi de bază, suplimentară şi complementară. După gradul de corelare cu oferta, cererea poate fi satisfăcută şi nesatisfăcută.

Privită prin prisma posibilităţilor de cuantificare a relaţiilor consum-cerere, cererea de mărfuri trebuie abordată în funcţie de următoarele aspecte:

- spaţiul în cadrul căruia consumatorul îşi manifestă atitudinea pentru anumite bunuri sau servicii, ambele, prin natura lor, fiind substituibile;

- cuantificarea utilităţii (globale şi marginale) prin valori cardinale şi ordinale, consumatorul urmărind să-şi maximizeze suma utilităţilor pe care şi le poate însuşi, în limita venitului de care dispune;

- stabilirea modului de derulare a procesului de alegere a produselor şi caracterizarea cererii.

Cuantificarea factorilor de influenţă ai cererii de mărfuri se face prin metode econometrice, care pot fi încadrate în trei categorii: constructive, de structură şi analitice. În vederea stabilirii relaţiilor de calcul, în cadrul acestor modele, trebuie să se ţină seama de tipul factorului de influenţă şi de natura dependenţei cererii.

În cadrul metodologiei de cuantificare a influenţei factorilor şi de determinare a cererii de mărfuri prezintă importanţă elasticitatea cererii de mărfuri, care reprezintă modul în care cererea reacţionează în contact cu factorii săi de influenţă, în special cu veniturile şi preţurile. Cuantificarea elasticităţii se determină cu ajutorul coeficienţilor de elasticitate, calculaţi ca raport între indicele sporului cererii şi indicele sporului factorului de influenţă (în special, venitul şi preţul).

Pentru determinarea cererii în funcţie de complexul de factori formativi, cuantificabili şi necuantificabili, se folosesc modelele bazate pe relaţiile matematice dintre variabile şi metodele de cuantificare a influenţei, prin teste de semnificaţie sau sisteme de scalare.