Categoriile de comercianți existente pe piața românească

Conceptul de comert:

Termenul de comert provine din latinescul "commercium" care inseamna schimbul de ceva in schimbul a altceva.

Comertul semnifica o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse in scopul revanzarii lor in acelasi stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor finali sau intermediari.

Comertul se limiteaza la cumpararea, transportul si vanzarea marfurilor. Daca societatea unde are loc comertul este mai diferentiata si complexa apare necesitatea expertilor in acest schimb de produse.

In cadrul comertului se mai poate aminti exportul si importul de marfuri, precum si taxele vamale, acestea din urma avand o tendinta de disparitie prin procesul de globalizare.

In anul 1991, 70% din comertul mondial se desfasura pe caile maritime. In 2011, 92% din comertul mondial se desfasoara pe mare.

Tara europeana cu cel mai mare volum al comertului este Germania. Avand o industrie foarte dezvoltata, Germania exporta foarte multe produse prelucrate, dar are nevoie de o cantitate mare de materii prime si combustibili, pe care le importa din alte tari. De asemenea, Germania importa o mare parte din produsele alimentare de care are nevoie, deoarece agricultura nu acopera tot consumul populatiei.

Comertul reprezinta profesia agentilor economici care realizeaza acte de schimb pe piata.

Din punct de vedere juridic, comertul reprezinta transferul dreptului de proprietate asupra marfurilor.

Potrivit Codului Comercial, comerciantii sunt persoane care realizeaza acte si facte de comert, Actele de comert se impart in 3 categorii :

1. Acte de comert naturale ( acele acte care prin ele insele reprezinta comert)

Ex:

-vanzare-cumparare de materii prime;

-vanzare-cumparare de produse;

-activitatile desfasurate de agentii de vanzari, de brokeri;

-activitatile unitatilor de spectacole publice (teatre, cinema, stadioane)

2. Acte de comert pro-forma (acele acte a caror substanta comerciala este data de forma lor)

Ex: cambia

3. Acte de comert potrivit teoriei accesoriei (acele acte care prin natura lor sunt civile dar care pot deveni comerciale daca sunt savarsite in scopul obtinerii de profit)

Functiile comertului:

1. Functia de cumparare a materiilor prime si a produselor in cantitati mari in scopul revanzarii.

2. Functia de pastrare ( depozitare, stocare) a produselor.

3. Functia de distribuire a produselor cumparate in toate locurile in care exista populatie.

4. Functia de asigurare a conditiilor necesare desfasurarii actelor de vanzare-cumparare.

5. Functia de promovare.

6. Functia de cercetare a pietei.

Comerciantul

Poate fi persoana fizica sau persoana juridica.

Comerciantul persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu (sa fie majora); sa nu fie alienata mintal si sa nu fi suferit condamnari.

Exista anumite profesii incompatibile cu activitatea de comert:

- Functionar public;

- Notar;

- Avocat.

De asemenea exista si numite activitati pentru care comerciantii necesita aprobari speciale: comertul cu plante medicinale, medicamente.

Exista si anumite activitati comerciale care cad in sarcina statului: baterea monedei, comertul cu timbre, comertul cu arme etc.

Comerciantul persoana juridica are urmatoarele obligatii:

- Sa fie inregistrat la registrul comertului;

- Sa aiba un cont bancar;

- Sa aiba un sediu;

- Sa tina evidentele contabile;

- Sa-si plateasca taxele si impozitele;

- Sa se poarte in mod corespunzator cu angajatii.