Administrarea Resurselor Umane

Introducere

Acest studiu de caz a fost conceput pentru a arăta că resursa umană şi forţa de muncă sunt, de departe, cele mai importante resurse din cadrul unei companii. „Din ce în ce mai mult, avantajul competitiv al unei organizații rezidă în oamenii săi” (J. Feffer și E. Lawer). Organizațiile implică oameni și, în final, depind de efortul oamenilor, aceștia reprezentând una dintre cele mai importante investiții ale unei organizații, rezultatele devenind tot mai evidente în timp.

Articolul nostru cuprinde elemente precum: motivarea angajaţilor şi managementul grupurilor de muncă, atât din punct de vedere teoretic, dar şi practic. Din punct de vedere practic, a fost creat un chestionar menit, aplicat unor profesionalişti din domeniu.

Analiza literaturii de specialitate

Atunci când vorbim de administrarea resurselor umane, trebuie să ţinem cont, în primul rând de planificarea acestora.

În trecut, organizaţiile erau preocupate de dezvoltarea unui plan de afaceri şi nu acordau aceeaşi importanţă administrării resurselor umane, de aici rezultând, în general, mari dificultăţi în realizarea planului propus, necesitatea planificării fiind astfel rezultatul unei practici îndelungate, gresită. Bruno Henriet, a fost cel care a susţinut acest concept afirmând că „responsabilii de personal trebuie să anticipeze cât mai bine posibil, mai ales, necesarul de resurse umane” .

Astfel, scopul previziunii este acela de a se asigura că întreprinderea dispune de personalul necesar pe tipul de calificări adecvate şi la momentul oportun.

Principalele etape ale modelelor de planificare a resurselor umane sunt:

• Determinarea impactului obiectivelor organizaţionale

• Previziunea cererii de resurse umane

• Previziunea ofertei de resurse umane

• Elaborarea planurilor sau a programelor de acţiune.

Un alt scop al managementului resurselor umane, constă în motivarea personalului. Astfel, motivarea se referă la factorii care îi influenţează pe oameni să se comporte în anumite moduri. Cele trei componente ale motivaţiei sunt: direcţia – ce anume încearcă să facă o persoană, efortul – cât de des încearcă şi persistenţa – cât timp continuă să încerce.

„Organizațiile trebuie să recompenseze angajații pentru ca aceștia să dovedească, în schimb, un comportament adecvat” (BEER).

Există multe modalităţi de motivare a personalului, însă cea mai cunoscută dintre ele este cea bănească. La această metodă se apelează cel mai des şi nu numai din cauză că, în ziua de azi, oamenii au nevoie de bani, ci şi din pricina faptului că forma bănească este cea mai palpabilă formă de răsplătire a eforturilor resursei umane.

Un alt element important al administrării resurselor umane este reprezentat de grupurile de muncă. Acestea sunt elemente şi verigi ale structurii, care pe lângă faptul că mijlocesc raportul dintre întreprindere şi indivd, constituie chiar cadrul fundamental şi necesar, în care se manifestă activ personalitatea umană.