Vitamine

GENERALITĂȚI:

Sunt substanțe chimice de origine exogenă, indispensabile funcționării normale a organismului animal, alături de enzime și hormoni ele se găsesc în organism în cantitate mică și influențează creșterea, dezvoltarea și desfășurarea normală a proceselor metabolice, participă la reglarea funcțiilor celulare, îndeplinesc rol de cofactori enzimatici și intervin în procesele de oxido-reducere din organism.

Principala sursă de vitamine pentru organism o constituie plantele.

Organismul își procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.

Lipsa sau insuficiența vitaminelor din organism determină tulburări metabolice și apariția unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.

O serie de vitamine joacă un rol important în reacțiile biochimice catalizate de enzime, funcționând în calitate de cofactor (intră în structura enzimelor).

Prima vitamină a fost descoperită de C. Funk în 1911, care a reușit să izoleze din tărâțele de orez o substanță ce vindeca boala beri-beri și care a fost numită vitamină, adică amină vitală.

I s-a dat numele de vitamină deorece substanța respectivă (vitamina B1) conținea azot aminic și era considerată indispensabilă.

CLASIFICARE - DENUMIRE:

Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, etc.).

În cadrul aceleași clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: De exemplu, vitamina D se

găsește sub mai multe forme: D2, D3, complexul de vitamine B cuprinde vitaminele B1, B2, B3, B6, B12

1. După structura chimică se denumesc:

acid ascorbic (vitamina C);

tiamină (vitamina B1);

riboflavină (vitamina B2);

piridoxină (vitamina B6);

2. După rolul fiziologic ce-l îndeplinesc în organism, vitaminele se clasifică astfel:

vitamina antihemoragică (vitamina K);

vitamina antiberi-beri (vitamina B1);

vitamina antirahitică (vitamina D);

vitamina antisterilității (vitamina E);

vitamina antiscorbutică (vitamina C);

3. După solubilitatea acestora în apă sau în solvenți organici, vitaminele se clasifică în:

- vitamine hidrosolubile

-vitamine liposolubile

Vitaminele hidrosolubile sunt substanțe foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt solubile în apă și insolubile în solvenți organici.

Din această grupă fac parte:

I. vitamina C

II. vitaminele B

III. biotina, acidul folic, acidul paraaminobenzoic, etc.

PRINCIPALELE VITAMINE ȘI ROLUL LOR ÎN ORGANISM:

VITAMINE HIDROSOLUBILE

I. VITAMINA C ( ACIDUL ASCORBIC )

Este cea mai răspândită vitamină din natură. Se găsește în toate plantele. Sursele principale de

vitamina C, din hrană, sunt legumele, zarzavaturile și unele fructe. O cantitate foarte mare de vitamina C se găsește în măceș (mai ales in fructele de culoare roșu închis), și în coacăzele negre.

Sunt bogate în vitamina C: căpșunile, portocalele, lămâile, mandarinele, roșiile, varza (nu numai

proaspătă, ci și murată, dacă ea se conservă corect), mărarul, ceapa verde, verdeața de pătrunjel și alte zarzavaturi proaspete, hreanul. În cartofi nu se găsește prea multă vitamina C, dar cartoful ocupă un loc important în hrana zilnică și de aceea reprezintă una din sursele principale de vitamina C din hrană. În majoritatea produselor care conțin vitamina C se găsește și vitamina P, care intensifică acțiunea vitaminei C.

Vitamina C este un compus chimic labil (puțin stabil). Ea se distruge extrem de rapid în prezența

oxigenului din aer, în cazul încălzirii în mediu neutru sau alcalin. De aceea, în urma prelucrării culinare a alimentelor, o parte din vitamina C deobicei se pierde. Prin fierbere, vitamina C se distruge.

Din punct de vedere chimic, vitamina C este o γ-lactonă unui acid hexonic. Deși se numește acid, nu are grupa carboxilică liberă, aceasta fiind blocată de legătura lactonică formată între C1 și C4. Are o structură furanozică ce îi imprimă o mare reactivitate.

Prin oxidare lentă se transformă în acid dehidroascorbic, iar prin oxidare energică se transformă

ireversibil în acid oxalic și acid treonic.

Vitamina C sau acidul ascorbic exercită o influență pozitivă asupra metabolismului din organism, contribuie la o bună utilizare a proteinelor din hrană; ea este necesară pentru menținerea integrităților pereților capilarelor.