Influența creșterii populației asupra mediului înconjurător

INTRODUCERE

Pământul este o planetă activă, dinamică, vie. Viața a transformat Pământul, iar Pământul continuă să întrețină viața. [1]

Încă de la apariția sa, omul s-a bucurat de darurile Terrei. De atunci și până azi, ființa umană a evoluat pe foarte multe planuri, această evoluție bazându-se pe nevoia de a-și însuși continuu elemente ale cadrului natural: fie pentru a le prelucra, fie pentru a se bucura de ele în forma lor brută, fie pentru a scoate un profit de pe urma lor.

Menținerea vieții pe Pământ și supraviețuirea generațiilor viitoare sunt posibile numai prin reducerea acțiunilor necontrolate ale omului asupra naturii. De aceea, o importantă problemă care se pune azi în fața oamenilor este cea a protecției mediului înconjurator.

Omul face parte din natură și a utilizat unele darurile acesteia pentru a-și asigura un anumit confort, fără să-și dea seama că poate deteriora mediul.

Poluarea este doar una dintre căile majore de deteriorare a mediului,dar există și alte surse majore de degradare, ca rezultat al activității umane.

Supraexploatarea bogățiilor subsolului, a pădurilor, a pășunilor, a solului, a speciilor de plante și animale are efecte negative. Drept urmare s-a ajuns la reducerea bogățiilor subsolului și a suprafețelor împădurite, la distrugerea pășunilor și a solului, la dispariția a numeroase specii, la degradarea mediului natural prin surpări și alunecări de teren.

Capitolul 1. Geneza planetei

1. Geneza planetei

1.1. Apariția Pământului

La începuturile Universului, în urmă cu aproximativ douăsprezece miliarde de ani, primele elemente care s-au format au fost hidrogenul și heliul. Reacțiile nucleare care au avut loc în stelele aparținând primelor generații au produs alte elemente și le-au răspândit în spațiu sub formă de nori de praf și gaze. [1]

Fig 1.1 Terra (http://ak.picdn.net/shutterstock/videos/1429342/thumb/1.jpg)

Cu cinci miliarde de ani în urmă, unul dintre acești nori a început să se contracte. În centrul acestuia s-a format o minge rotitoare de praf și gaze, iar forța de gravitație a comprimat această minge până când a devenit suficient de fierbinte pentru a forma o stea - Soarele. [1]

Radiația provenită de la tânărul Soare a dispersat mare parte din restul norului de praf. Resturile au format un disc de praf în jurul Soarelui. În timp, firele de praf s-au unit formând bulgări de rocă. Acești bulgări s-au ciocnit unii cu alții, uneori fuzionând printr-un proces numit acrețiune. Încet, în timp, discul de praf s-a transformat în câteva planete, una dintre ele urmând să devină Pământul. [1]

Pe măsură ce masa Pământului a crescut, câmpul gravitațional al acestuia a crescut și el. Forța gravitațională a atras praful, formând o minge și comprimând-o până când aceasta din urmă a început să se topească. S-a format un nucleu dens de metal topit, înconjurat de o manta din roci compuse din silicați. Vulcanii și reziduurile care s-au ciocnit au ajutat la alcătuirea formelor de relief a noii planete. [1]

1.2.Fotosinteza

Se apreciază că în urma cu 3,8-2,5 miliarde de ani, prin fotosinteză, bacteriile au eliminat oxigen în atmosferă, apărând astfel sistemele climaterice. [1]

1.3. Stratul de ozon

Acum 2,5 miliarde - 6 milioane de ani atmosfera se îmbogățește în oxigen și se formează stratul de ozon. Acest strat protejează Pământul împotriva radiațiilor solare puternice, favorizând apariția și supraviețuirea organismelor vii. [1]