Calitatea produselor și protecția consumatorilor - ambalaje pentru produse farmaceutice

Capitolul 1. Introducere

Pentru a asigura o bună conservare unui medicament, o importanță deosebită o are

ambalajul. În lume, anual apar peste 1.200 produse noi medicamentoase (Stătescu, 1986),

creșterea nivelului de trai a impus perfecționări și în domeniul condiționării sau ambalării

medicamentelor. Funcția principală a unui ambalaj este de a proteja (fizic, chimic, mecanic,

microbiologic), de a conserva conținutul, de a face facilă manipularea, transportul și difuzarea

și nu în ultimul rând, de a ajuta la promovarea unui produs printr-o prezentare atractivă și

estetică. Ușurarea utilizării produsului se referă la indicarea modului de folosire, sistemul de

închidere și deschidere, modul de fracționare a dozelor [1].

Ambalajele pot fi recipiente, fiole, capsule, boluri. Ambalajul este considerat ca

făcând parte integrantă din medicamentele pe care le protejează.

Figura 1. Tipuri de ambalaje

Operația de condiționare reprezintă o fază esențială în procesul de producție,

impunându-se respectarea unor exigențe foarte stricte.

Materialele de condiționare strebuie să respecte anumite condiții:

• Să fie inerte

• Să nu cedeze substanțe conținutului

• Să nu reacționeze cu substanțele medicamentoase

Un material de ambalare ideal trebuie să fie impermeabil la gaze și lichide și să nu fie

atacat de agenții chimici, fizici, biologici, conținutul lor fiind protejat astfel de acțiunea luminii, căldurii, radiațiilor.

Capitolul 2. Tipuri de ambalaje

Ambalajele pot fi fabricate din diverse materiale:

-Sticlă

-Porțelan

-Metale

-Hârtie

-Materiale plastice

Sticla

Este folosită pentru ambalarea tuturor formelor dozate de la pulberi până la soluțiile de

uz parenteral. Sticla este un corp omogen, în general izotrop obținut prin răcirea unei topituri,

care are o structură și o compoziție chimică diferită.

Avantaje:

• inerția chimică - sticla poate fi considerată inertă și lipsită de incompatibilități (deși sticla este ușor alcalină);

• transparența - claritatea sticlei permite recunoașterea și controlul produselor, avantaj care poate fi diminuat când nevoile de protecție contra luminii o impun.

Cele mai utilizate sticle colorate sunt:

-sticla neagră (pe bază de săruri de mangan),

-sticla brună (săruri de fier trivalent),

-sticla verde-închis (săruri de fier bivalent),

-sticla albastră (săruri de cobalt),

-sticla roșie (săruri de stronțiu).

• stabilitatea - sticla nu degradează în condiții extreme de mediu fiind protectoare împotriva unora dintre factorii ambianți nocivi;

• igienică - poate fi ușor spălată și sterilizată;

•ieftină.

Figura 2. Ambalaje din sticlă

Dezavantaje:

• fragilă - fiind casantă;

• mai grea și mai voluminoasă decât masele plastice.

Orice material nou de ambalare în industria medicamentelor se testează comparativ cu

sticla, ca standard, înainte de a fi introdus în producție.

După comportamentul de bază al structurii sticlei se cunosc:

-sticla silicioasă,

-borică,

-fosfatică.