Vitamina D

Istoria Vitaminei D

Intre 1919 si 1920, medicul britanic Sir Edward Mellanby a efectuat o serie de experimente si a observat ca dieta fara grasimi administrata unor caini care nu au beneficiat de expunere solara determina aparitia rahitismului, concluzionand ca un nutrient alimentar sta la baza acestei boli. Adaosul unei grasimi de tipul ulei din ficat de peste (cod) a determinat vindecarea rahitismului, ceea ce l-a indreptatit pe Sir Mellanby sa numeasca aceasta substanta vitamina antirahitica.Dr. E. V McCallum, continuand cercetarile proprii asupra a ceea ce numim astazi vitamina A , descopera in mod firesc faptul ca uleiul din ficat de peste, tratat prin incalzire si oxigenat nu mai vindeca orbirea de noapte (boala cauzata de carenta de vitamina A), insa isi pastreaza proprietatea de a vindeca rahitismul. In publicatiile sale din 1922, McCallum denumeste acest nutrient considerat miraculos vitamina D, avand in vedere ca, pe langa cercetarile sale privind vitamina A, si vitaminele B si C tocmai fusesera descoperite.

Structura Vitaminei D

Vitamina D este un termen generic şi indică o moleculă cu structura generală a unui nucleu prezentat în imagine prin inelele A, B, C şi D la care se adaugă diferite structuri laterale tip lanţ.

Structura de inele A, B, C şi D este de tip ciclopentanoperhidrofenantrenic, structură specifică steroizilor. Din punct de vedere tehnic, vitamina D este clasificată ca un seco-steroid. Seco-steroizii au unul dintre inele rupt, în cazul vitaminei D, legătura de carbon-carbon din poziţia 9,10  a inelului B este cea afectată.

Generalitati

Se întâlneşte numai în organismul uman;

Este o vitamină liposolubilă( solubilă în grăsimi);

Se obţine prin acţiunea razelor solare şi prin alimentaţie;

Razele ultraviolete determină producerea vitaminelor în grăsimile din epidermă şi, acestea sunt apoi absorbite de organism. După ce pielea s- a bronzat, sinteza vitaminei D prin epidermă încetează;

Doza zilnică necesară pentru adulţi este de 5 la 10 micrograme;

Vitamina D acţioneaza cel mai eficient împreună cu vitaminele A, C şi mineralele Ca şi P.

Vitamina D nu este o vitamina in adevaratul sens al cuvantului din doua motive.

Unul: organismul nostru o poate produce in urma expunerii la soare.

Al doilea: in forma sa activa este considerata un hormon. In mod specific, ea are efecte ca si un hormon in absorbtia mineralelor, in procesul de mineralizare a oaselor si in unele secretii.