Sticlă

1. Istoria sticlei

Când ,unde , de cine şi cum a fost fabricată cea dintâi sticlă este un mister – dar suntem aproape siguri că descoperirea a fost facută în Egipt Cea mai veche sticlă cunoscută este de origine egipteană , din anul 3200 î.e.n.

La început , egiptenii foloseau sticla numai ca să acopere obiectele făcute din lut ; dar în jurul anului 2000 î.e.n. au descoperit că mărgelele ar putea fi făcute în totalitate din sticlă.Dupa zeci şi zeci de ani au reuşit să fabrice vase de sticlă si pahare de băut.Primul obiect de sticlă cunoscut şi păstrat este un pahar cu picior , din anul 1490 î.e.n. şi care poarta numele unuia dintre faraoni..

Au existat mai multe controverse asupra felului în care a fost fabricat paharul , deoarece pe atunci nu se cunostea suflare sticlei.Unii credeau că a fost obţinut răsucind sticlă caldă şi moale în jurul unui tipar de lut.O părere mai recentă susţine că tiparul de lut a fost scufundat în sticlă topită.

Aproximativ în anul 250 î.e.n. s-a făcut o invenţie foarte importantă – arta suflării sticlei.Cum s-au petrecut lucrurile nu se ştie exact : probabil cineva a încercat să sufle în sticlă şi a observat spre marea sa uimire cum sticla topită se transformă într-un glob.În orice caz,descoperirea s-a dovedit extrem de folositoare.Vasele goale în interior puteau fi obtinute mult mai uşor şi mai repede decît prin oricare alta metoda.

Cea dintâi fabrică de sticlă cunoscută din documente în ţara noastră se afla lângă Târgovişte şi aparţinea lui Matei Voivod (1650). Documentele scrise atestă şi existenţa unei fabrici de sticlă din 1727 în localitatea Beliu, lângă Ineu. În Moldova , Grigore Ghica a dat un hrisov pentru înfiinţarea unei fabrici de sticlă în satul Călugăra din ţinutul Romanului (1740).În Muntenia începe să funcţioneze în 1791 o fabrică de sticlă la Târgovişte. Prima fabrică de sticlă din Moldova a fost înfiinţată la Hârlău, iar în jurul anului 1907 existau două fabrici de geamuri la Lespezi şi Bacău, precum şi şapte fabrici de sticlărie şi una de oglinzi la Focşani. Materia primă se importa parţial din Germania şi Cehoslovacia.

În secolul al XIX-lea s-au construit numeroase fabrici de sticlă dintre care unele funcţionează şi astăzi, bineînţeles modernizate. Cele mai multe au fost construite în Transilvania, unde existenţa gazului metan asigura combustibilul necesar pentru cuptoarele de topit sticlă.

În 1921 se înfiinţează „prima fabrică de sticlă cu gaz metan” la Mediaş, cea mai mare din ţară la acea vreme. După şapte ani, această fabrică introduce metoda Fourcault (a tragerii în foi) pentru fabricarea geamurilor de 7 mm grosime.

Alte fabrici au mai fost construite la Poiana Codrului (Maramureş) -1801, Tomeşti (Banat) - 1804, Avrig -1830, Pădurea Neagră - 1840, Azuga - 1880. Ulterior iau fiinţă fabricile de sticlă de la Turda, Brazi, Ploieşti, Scăieni, Bucureşti, Putna, Târnăveni, Tomeşti etc.

2. Chimia sticlei

Sticla ocupă un loc important în cadrul bunurilor de consum, fiind un material de neinlocuit în anumite domenii (articole de menaj, ambalaje, geamuri, optică etc.), datorită proprietăţilor deosebite pe care le prezintă în timpul utilizării.

Sticlele sunt un amestec de dioxid de siliciu şi silicatii ai diferitelor metale. Sunt materiale necristalizate (amorfe), cu rezistenta mecanică si duritate mare, cu coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai inalte se comporta ca lichidele subrăcite cu vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin incalzire se înmoaie treptat, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.

Sticla este un corp solid, amorf, obţinut din topitura ( în cuptoare speciale) unui amestec de nisip, sodă calcinată, calcar şi alte substanţe menite să-i confere proprietăţi specifice de utilizare.Sticla este un amestec complex de silicaţi sau borosilicaţi de sodiu, potasiu, calciu, aluminiu şi plumb.