Starea Solida

Extras din referat Cum descarc?

1. Aspecte generale
Datorita unor interactiuni puternice ce exista intre particulele componente, solidele se caracterizeaza prin forma si volum propriu, spre deosebire de lichidele care au numai volum propriu si de gaze la care nu apar niciuna din aceste caracteristici.
In stare solida particulele componente sunt strans unite intre ele prin diferite tipuri de legaturi, care nu le permit deplasarea reciproca, cu numai executarea unei miscari de vibratie si uneori de rotatie in jurul unor pozitii de echilibru.
Daca temperatura corpului solid creste, amplitudinea vibratiilor particulelor creste de asemenea si la o anumita temperatura, caracteristica fiecarei substante solide, agitatia termica devine atat de mare incat legaturile dintre particule se rup si determina schimbarea starii de agregare, aparand starea lichida. Daca in solid gradul de ordonare al particulelor componente este ridicat, schimbarea starii de agregare (topirea) apare brusc, la o temperatura anumita, numita punct de topire. Este cazul substantelor solide cristaline. In timpul topirii, temperatura ramane constanta, iar pentru putina vreme faza solida coexista cu faza lichida. Pentru substantele pure, punctul de topire este egal cu punctul de solidificare.
Exista corpuri solide in care particulele componente se gasesc intr-o stare mai putin ordonata, sau chiar intr-o stare de dezordine avansata ; in acest cay apare starea amorfa (fara forma). Din aceasta categorie fac parte sticla, rasinile, smoala, unele mase plastice etc. Substantele amorfe sunt compuse din macromolecule sau macroioni, particule care nu se pot misca usor unele in raport cu altele. Sub influenta caldurii substantele amorfe nu se topesc la temperaturi caracteristice ci se inmoaie in prealabil, iar topirea apare pe un interval foarte larg de temperatura.
Deoarece in stare amorfa particulele componente se gasesc intr-o stare dezordonata, asemanatoare celei lichide, substantele amorfe se considera ca "lichide subracite", cand particulele componente nu se mai bucura de miscarea libera, caracteristica starii lichide, ci sunt "inghetate " in pozitii intamplatoare, dezordonate. 
Marea majoritate a substantelor solide se gasesc insa in stare cristalina, stare ce se caracterizeaza printr-o ordonare perfecta a particulelor componente; atomii, ionii sau moleculele componente sunt aranjate intr-o forma regulata, in nodurile unei retele spatiale care alcatuieste cristalul.
Cristalele se formeaza fie din lichide prin racire sub punctul de topire, adica prin racirea topiturilor, fie prin racirea solutiilor saturate sau prin evaporarea solventului dintr-o solutie. Uneori se pot forma cristale directe din vapori prin racire in mediul omogen (este cazul formarii zapezii) sau prin condensarea vaporilor pe suprafete reci (este cazul sublimarii).
Forma ordonata a cristalelor este determinata de natura particulelor si de forma de atractie dintre particule.
Intre starea amorfa si cristalina exista si alte deosebiri : in timp ce prin actiuni mecanice substantele amorfe se sparg dupa suprafete neregulate la substantele cristaline spargerea se produce dupa suprafete plane. De asemenea proprietatile fizice ale substantelor amorfe ca densitatea, dilatarea, indicele de refractie, conductibilitatea termica si electrica, rezistenta mecanica, variaza uniform (scalar) in toate directiile ; sunt medii izotrope. Aceleasi proprietati pentru substantele cristaline variaza uniform (vectorial) cu directia ; sunt medii anizotrope. De exemplu, o sfera de sticla incalzita, se dilata uniform in toate directiile, ramanand cu aceeasi forma sferica ; este un caz de izotropism. Daca insa se incalzeste o sfera de cristal de stanca, dupa dilatare dobandeste o forma elipsoidala, deoarece dilatarea nu a fost aceeasi in toate directiile ; este un caz de anizotropism. Substantele amorfe sunt izotrope, iar substantele cristaline, cu exceptia celor cristalizate in sistemul cubic, sunt anizotrope.
2. Notiuni de cristalografie
Cristalografia este stiinta care se ocupa cu studiul cristalelor ; ea studiaza forma exterioara, structura si dezvoltarea cristalelor, precum si proprietatile fizice ale cristalelor. Un cristal se prezinta sub forma poliedrica, marginita de fete plane care se intretaie doua cate doua in muchii, iar muchiile se intalnesc in varfuri sau colturi.
In mod normal, substantele solide se gasesc in stare cristalina, adica, prezinta forme de impachetare si ordonare aproape perfecta, tridimensionala a atomilor, ionilor sau moleculelor, rezultand corpuri omogene. Functie de conditiile de formare a cristalelor, forma lor adica asa numitul habitus de cristalizare, poate fi diferita, deoarece unele fete se pot dezvolta mai mult decat altele. Unghiurile determinate de fetele cristalului (fete plane) sunt totdeauna aceleasi (constante) pentru toate cristalele care apartin aceleasi specii cristaline. Identitatea dintre doua cristale se recunoaste dupa unghiurile dintre fetele echivalente, acestea caracterizand un cristal.
Repetarea regulata in spatiu a fetelor, muchiilor sau colturilor unui cristal poarta numele de simetria externa a cristalului. Fetele, muchiile si colturile alcatuiesc elementele formei poliedrice, iar totalitatea unchiurilor si distantelor de la colturi la fete se numesc constante cristalografice.
Simetria unui cristal se pune in evidenta prin operatii de simetrie. Operatiile de simetrie constau din miscarea reala sau inchipuita a cristalului in spatiu, astfel incat in locul unei fete sa apara o alta fata echivalenta cu prima, in raport cu un sistem de coordonate care trec prin cristal. Operatia prin care se pune in evidenta prezenta exelor de simetrie este rotatia.
Considerand un cristal hexagonal care se roteste cu 60? in jurul unei axe ce trece prin doua colturi opuse ale sale, dupa rotatie el ramane identic cu el insusi. Axa in jurul careia s-a efectuat rotatia este o axa de simetrie a cristalului, numita si gira. Axa de simetrie de ordin n este o directie in cristal in jurul careia rotind cristalul cu 360? revine de n ori intr-o pozitie identica cu cea initiala. Exista axe de ordin 2 sau digire (rotirea s-a facut cu 180?), de ordinul 3 sau trigire (120?), de ordin 4 sau tetragire (90?) si de ordinul 6 sau hexagire (60?). Axa de simetrie de ordinul cel mai mare se numeste axa principala de simetrie. Nu exista axe de ordinul 5 sau 7.


Fisiere in arhiva (1):

  • Starea Solida.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:

* Prin apăsarea pe butonul “Descarcă acum” declar că am citit, înțeles și agreat termenii și condițiile.
* Prețul este fără TVA.


Hopa sus!