Poluarea cu Fluor

Introducere

Fluorul aparţine familiei halogenilor. Molecula de fluor este un gaz galben-verzui, iritant. Fluorul se caracterizează printr-o reactivitate chimică neobişnuit de mare, deoarece este elementul cel mai electronegativ. El are raza atomică mică şi prin aceasta manifestă o puternică tendinţă să accepte electroni. Fluorul reacţionează energic cu toate elementele, metale sau nemetale, cu doar câteva excepţii (oxigen, azot, clor).

În natură, fluorul se găseşte numai combinat, în general sub formă de fluoruri. Fluorul este al 13-lea element în ordinea abundenţei în scoarţa terestră. Fluorurile sunt săruri ale fluorului cu alte elemente. Cele mai uzuale sunt fluorura de sodiu şi fluorura de calciu. Ambele sunt substanţe solide albe, dar prima este solubilă în apă iar a doua nu.

Fluorura de calciu este întâlnită în minerale precum fluorina. Alte minerale în care se găseşte fluor sunt criolitul (Na3AlF6) şi apatitul (conţine fosfat, clorură şi fluorură de calciu).

Un alt produs important care conţine fluor este acidul fluorhidric. Acidul fluorhidric este un produs incolor, ce fierbe la 19.5 °C. El fumegă şi se dizolvă uşor în apă. Abilitatea sa de a ataca sticla, mătuind-o, este utilizată în industria sticlei.

Surse de poluare cu fluor sau fluoruri

Surse naturale

Principala sursă naturală de fluor o constituie erupţiile vulcanice. Fluorul, fiind un element răspândit pe Pământ, se găseşte în cantităţi substanţiale în magma topită. Din magmă el este eliberat în vulcani sub formă de acid fluorhidric. De exemplu, vulcanul Etna din Italia este o importantă sursă de acid fluorhidric. El eliberează anual circa 70000 tone de acid fluorhidric. Deoarece acidul fluorhidric este unul dintre cele mai solubile gaze din magmă, este eliberat doar parţial (< 20%) în timpul activităţii vulcanice. Rocile vulcanice conţin astfel cantităţi mari de fluor, care poate fi transferat ulterior apelor subterane. Zone întinse, cu roci formate în urma unei activităţi magmatice puternice, cum este de exemplu Valea Riftului Est African, sunt endemice pentru fluoroză. Fluorul este emis de vulcani în cea mai mare parte sub formă de acid fluorhidric, dar emisiile pot conţine şi alte substanţe cu fluor precum NH4F, SiF4, (NH4)2SiF6, NaSiF6, K2SiF6, KBF4 şi organo-fluoruri. Emisiile vulcanice pot avea loc permanent, din vulcanii liniştiţi (degajare pasivă), sau în cazul erupţiilor vulcanice. Cantitatea de fluor eliberată de vulcani într-un an este estimată, de diverşi autori, la 50000 – 8600000 tone. Degajarea pasivă de fluor, precum cea datorată vulcanului Etna sau vulcanului Masaya din Nicaragua, reprezintă circa 90% din cantitatea de fluor datorată vulcanilo.

Surse atropogene

Cele mai importante procese industriale care eliberează fluor sunt obţinerea aluminiului, arderea cărbunilor, obţinerea îngrăţămintelor cu fosfor, producerea cimentului, arderea ceramicii şi a cărămizilor

Emisiile de fluor datorate activităţilor umane sunt estimate la circa 500000 tone, din care cele datorate producţiei de substanţe clorofluoro-carbonice sunt de 300000 tone iar cele datorate arderii cărbunelui sunt de 200000 tone.

În anul 2004, o parte dintre pădurile de pe Valea Prahovei au fost poluate cu fluoruri, potrivit inspectorilor Garzii de Mediu Prahova, care au dispus încetarea activitații S.C. Sinter Ref Azuga S.A., societatea care a provocat incidentul. Administrația locala din Azuga a facut o serie de demersuri și a strans semnături de la populație pentru închiderea fabricii. Acuzele au fost respinse de reprezentanții societății, însă probele recoltate de Inspectoratul de Mediu Prahova, care au fost trimise Institutului de Cercetari și Amenajări Silvice Brasov, au dat verdictul: "poluarea provine de la S.C. Sinter Ref S.A., care a calcinat, în ultimele luni, o spumă carbonică

pentru ALRO Slatina, care conține 37,8 % fluor". Rezultatele au fost susținute și de instituții similare din Campina și din București. Analizele chimice au relevat faptul ca frunzele paltinilor din stațiunea Azuga prezentau un conținut de fluor de peste o suta de ori mai mare decat limita

maxima admisibilă. Raportul arată că poluarea cu fluor a fost foarte puternică în Azuga, afectând vegetația din jurul localității, însă efectul poluant s-a simțit până la limita Busteni - Poiana Țapului.