Poluarea Apelor Subterane

Cuprins referat Cum descarc?

Ciclul apei in biosfera
Generalitati privind apele subterane
Procese fizico-chimice la trecerea apei prin sol
Conditii de calitate pentru apa potabila
Surse de poluare a apei
Consecintele impurificarii apelor
Propagarea poluarii in apele subterane
Metode de prevenire si combatere a poluarii apelor
Subterane
Metode de analiza a apei


Extras din referat Cum descarc?

CICLUL APEI IN BIOSFERA
Apa constituie elementul principal al biosferei sau, altfel spus, substanta chimica indispensabila vietii. De fapt, viata a aparut in apa, mai exact, in ocean. Parte vie a biosferei, adica materia vie, este alcatuita, in procent de 70% din greutatea ei, din apa. Se poate spune ca, in biochimie, ca materia vie nu este altceva decat un ,,sistem organic dispersat in apa". Apa constituie deci substratul fundamental al activitatilor biologice, catalizator si stabilizator al reactiilor biochimice. Apa confera stabilitate tuturor sistemelor vii si nu numai lor. Biosfera contine cca. 1350 milioane km3 de apa, din care cea mai mare parte (97%) se afla in oceane. Apele continentale (fluvii, lacuri, panze freatice) reprezinta 8,3 milioane km3, adica numai 0,6% din cantitatea totala.
Restul de apa din biosfera se distribuie astfel:
12700 km3 este prezenta in atmosfera sub forma de vapori;
400 km3 este continita in biomasa animala si vegetala.
Din aceste cifre rezulta ca, din rezerva de apa a biosferei, cea legata in materia vie este infima, de numai 0,00005% din cantitatea totala de apa existenta pe planeta.
Energia solara provoaca o evaporatie anuala de 450000 km3 deasupra oceanelor si o evapotranspiratie la suprafata continentelor de aproximativ 70000 km3/ an. Aceasta apa revine in circuit sub forma de precipitatii. Bilantul insa este negativ pentru oceane (411000 km3/ an) si pozitiv pentru continente (109000 km3/ an).
Cantitatea de apa care revine in atmosfera, ca urmare a transpiratiei de pe terenurile cu plante, ne-ar putea parveni prin masurarea cantitatii de biomasa care se formeaza in zona, utilizand asa-numitul ,,coeficient economic al transpiratiei" (C.E.T.). 
C.E.T.reprezinta cantitatea de apa evaporata de plante pentru obtinerea unui gram de biomasa uscata. Acest coeficient este cuprins intre 300 si 800 si joaca un rol important in calculul bilanturilor apei si energiei in biosfera. In ecosistemele controlate (agricole, de regula), coeficientii mici sunt, intotdeauna, de preferat, apa fiind considerata, in acest caz, un factor de productie. Surplusul de apa terestra din zona continentala revine in oceane si mari prin fluvii si rauri (27000 km3/ an) si, in cantitate mai mica si mult mai incet, prin infiltrare (12000 km3/ an).
Raportandu-ne la plante putem considera, daca mai era nevoie, ca apa este componentul indispensabil pentru viata acestora, si, in acelasi timp, reprezinta cel mai important factor pentru repartitia lor ecologica.
Ea reprezinta solventul pentru substantele minerale si unii compusi organici solubili si sub aceasta forma este absorbita prin radacini si condusa prin vasele lemnoase (xilem) catre frunze, unde participa la biosinteza organica. O parte din aceasta apa se pierde prin evaporare si transpiratie si reintra in circuitul natural. O alta parte coboara impreuna cu ,,elaboratele biosintetizate" si se depoziteaza in organe de rezerva, constituind apa inglobata (tubercule, bulbi, parenchime speciale). Aceasta coborare se face prin vasele liberiene (floemul).
In caz ca deficitul in apa al solului devine prea mare, o parte din apa este retrocedata solului. La plantele xerofite bilantul apei in planta este diferit fata de plantele normale. La acestea, evapotranspiratia este foarte redusa, ele formandu-si tesuturi de acumulare de apa si organe speciale de evitare a pierderilor.
Prin circulatia ei in plante, apa asigura urmatoarele procese:
a) Transporta ca solvent substantele minerale catre frunze;
b) Asigura turgescenta celulelor si confera pozitia erecta plantelor ierboase;
c) Asigura mediul pentru desfasurarea unor reactii de biosinteza si de biodegradare a unor substante din plante;
d) Participa la procesul de crestere a plantelor;
e) Contribuie la reglarea temperaturii plantelor. Pentru vaporizarea unui gram de apa in procesul de transpiratie se consuma o energie echivalenta cu 2257 kJ.
f) Participa la procesul de fotosinteza cu protonii si electronii din procesul de fotoliza a apei.
Este, deci, evident ca, odata intrerupta circulatia apei in plante, acestea, dupa o perioada scurta, in care apa este redistribuita de la un organ la altul, vor muri. Prin asocierea mai multor plante in ecosisteme, circulatia apei in masa de plante devine semnificativa. 
GENERALITATI PRIVIND APELE SUBTERANE
Apele subterane reprezinta o bogatie naturala a carei importanta este legata de folosirea lor tot mai intensa in alimentarea cu apa potabila a localitatilor urbane si rurale, in activitatile industriale sau pentru acoperirea necesitatilor crescande din agricultura. Ele ofera o serie de avantaje printre care compensarea debitelor de apa prin acumulare naturala, protectia impotriva pierderilor prin evaporare si o protectie relativ crescuta fata de posibilitatile de poluare de la suprafata.
Datorita conditiilor specifice de formare si de miscare a apelor subterane in stratul freatic acvifer, calitatea lor este determinata de structura geologica a stratului strabatut si de factorii hidrodinamici. Cunoasterea structurii litologice a formatiilor dintr-o zona permite sa se traga concluzii cu privire la posibilitatile de acumulare a apelor subterane.
In situatii particulare, prin infiltrare sau direct, diferiti poluanti pot ajunge in contact cu apele subterane, provocand impurificarea si deprecierea lor. Accidente de acest fel se intampla in special in zona apelor subterane de mica adancime, cu nivel liber, la care se disting doua subzone: una saturata situata pe patul impermeabil si alta nesaturata, sau, cum i se mai spune, aerata, dispusa deasupra celei saturate. Patrunderea poluantilor in aceste zone declanseaza un ansamblu de fenomene complexe de natura fizica, ca adsorbtie, retentie capilara si schimb ionic, de natura chimica, cum sunt precipitarea diferitelor saruri si formarea de geluri, si de natura bilogica, manifestate prin procese de biodegradare. 
Sursele subterane de apa sunt caracterizate, in general, printr-o mineralizare mai ridicata, continutul in saruri minerale dizolvate fiind, in general, peste 400mg/l si format, in principal din bicarbonati, cloruri si sulfati de sodiu, potasiu, calciu si magneziu. Duritatea totala este cuprinsa in general, intre 10 si 20 grade G, fiind formata, in cea mai mare parte, din duritate bicarbonatata. Concentratia ionilor de hidrogen (pH ) se situeaza in jurul valorii neutre, fiind cuprinsa, in general, intre 6,5 si 7. Dintre gazele dizolvate predomina dioxidul de carbon liber, continutul in oxigen fiind foarte scazut (sub 3 mg 02/l ). In functie de compozitia mineralogica a zonelor strabatute, unele surse subterane contin cantitati insemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat si sulfuri, compusi ai azotului, etc.
PROCESE FIZICO-CHIMICE SI BIOLOGICE LA TRECEREA APEI PRIN SOL
Apele subterane se caracterizeaza printr-un continut mai mare de saruri dizolvate decat apele de suprafata, caracteristica dobandita in timpul trecerii apei prin sol si miscarii ei prin stratul acvifer.Tipul si concentratiile acestor saruri depind deci de natura straturilor prin care a vehiculat apa, precum si de schimbarile de natura fizico-chimica microbiologica care au avut loc in timpul cantonarii lor.
Incarcarea in saruri se realizeaza prin dizolvarea fizica a sarurilor solubile: cloruri, sulfati, azotati etc. din straturile de sol situate deasupra stratului freatic, prin solubilizarea unor compusi minerali ai stratului acvifer, in urma reactiilor chimice care se petrec, la acest nivel, in prezenta apei.
In timpul infiltrarii prin sol unii componenti chimici ai apei sufera modificari importante, ca urmare a participarii lor la procesele microbiologice din straturile strabatute, modificari care influenteaza, in ultimele situatii, calitatea apelor subterane. Asemenea modificari sunt mai bine cunoscute pentru: oxigenul dizolvat, azotati, ionii de amoniu, sulfati si substante organice.
Continutul de oxigen se micsoreaza in timpul trecerii apei prin sol datorita unor reactii chimice si mai ales a activitatii bacteriene. Cand continutul de oxigen al apei in sol scade la circa 0,5 mg/l, incepe reducerea azotatilor, datorita faptului ca oxigenul continut in moleculele azotatilor este utilizat de bacteriile anaerobe in procesul de consum al substantei organice infiltrate. Reducerea poate merge pana la formarea de azot sau chiar amoniac.
Conditiile de scadere a nivelului panzei freatice favorizeaza penetratia oxigenului de sus in jos prin sol. Se creeaza astfel posibilitatea de inversare a procesului cu ajutorul bacteriilor, prin oxidarea amoniacului la azotiti si ulterior la azotati. Important in acest proces este faptul ca oxigenul fixat in azotati poate ajunge in straturile adanci din freaticul acvifer, unde contribuie la mineralizarea substantei organice din apele infiltrate.
Amoniacul este unul din marii consumatori de oxigen. Pentru oxidarea completa cu formarea de azotat, la 1mg de amoniac, sub forma de ioni de amoniu, sunt necesare cca 4mg de oxigen.


Fisiere in arhiva (2):

  • Poluarea Apelor Subterane.doc
  • Poluarea Apelor Subterane.ppt

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!