Polimeri Conductivi

In ultimul timp s-a studiat in detaliu utilizarea polimerilor conductivi, ca de exempu polipirol si polianilina, drept invelisuri protectoare anti-corozive. Acesti polimeri actioneaza ca protectie anodica si reduce semnificativ rata coroziunii. Totusi, utilizarea lor pentru protejarea metalelor este impiedicata de insolubilitatea lor in solventi uzuali, si nu se pot obtine prin procese de invelire de "rotatie" sau "inmuiere" (processed by dip or spin coating). Acest inconvenient poate fi depasit prin electropolimerizare, care poate forma simultan, si poate depozita invelisuri de polimer pe substratul de forma monomer-electrolit. Polianilina si polipirolul au fost electrodepuse cu success pe metale inerte, totusi, din cauza preferintelor la dizolvare a unor metale reactive ca otel, zinc si aluminiu, electropolimerizarea in mediu apos a pirolului nu a prea avut success.

Metalele pre-tratate pot fi acoperite cu filme de pasivare pentru a preveni dizolvarea lor in mediu acid. Totusi, aceste filme pasivate ori sunt solubile in mediul de polimerizare, ori sunt usor udate de catre solutia monomer-electrolit ingreunand electropolimerizarea.

Rezultatele anterioare indica, ca structura si proprietatile invelisului de polipirol varieaza cu conditii ale procesului. Cu cat timpul de pasivare este mai indelungat, cu atat mai buna este calitatea invelisului.

Electropolimerizarea pirolilui pe otel, in solutie de acid oxalic, este precedata de acoperirea substratului de catre un film pasivat, cristalin. Acest process are loc in 3 faze distincte:

- dizolvarea otelului, urmat de

- pasivarea otelului, si la final

- depunerea polipirolului.

Valoarea timpului de pasivare poate fi scazut prin cresterea intensitatii curentului aplicat, cresterea pH-ului si a concentratiei de pirol. Rezultate preliminare au aratat ca, filmul pasivat are bine definita structura cristalina, este suficient de insolubil in apa si are valoarea energiei libere de suprafata Es=70mJ/m2, fapt ce favorizeaza