Metode de Caracterizare a Compozitelor

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Un compozit este un material compus din doua sau mai multe componente distincte din punct de vedere fizic. Aceste materiale au atras un interes deosebit datorita proprietatilor imbunatatite fata de cele ale unui singur component in parte. Pe langa proprietatile fizice intrinseci ale componentelor, materialele compozite pot deasemenea manifesta proprietati noi speciale ca rezultat al naturii si gradului de interactiune la interfata dintre cele doua componente. 
Materialele organice si cele anorganice sunt diferite una de cealalta prin proprietatile pe care le prezinta. Materialele anorganice, de exemplu: sticla si ceramica sunt rezistente, dar nu prezinta rezistenta la impact, in schimb materialele organice (polimerii) prezinta elasticitate. Insa, polimerii organici, pot prezenta si unele dezavantaje precum: instabilitate termica sau tendinta de degradare naturala prin imbatranire. Aceste dezavantaje pot fi in general combatute prin formarea de compozite cu speciile anorganice, care prezinta o buna stabilitate mecanica si termica, precum si proprietati optice. 
Un compozit organic-anorganic poate insuma atat caracteristicile componentei organice cat si ale celei anorganice, insa acesta poate prezenta si propritati noi rezultate din sinergia celor doua componente. Proprietatile noi si diferite ale acestor materiale compozite fac ca sinteza, caracterizarea si aplicatiile compozitelor organic-anorganice sa devina o arie de deschidere rapida a cercetarii stiintei materialelor. Proprietatile cu totul speciale ale acestor materiale au determinat patrunderea lor intr-un numar mare de domenii de aplicatie, domenii anterior rezervate materialelor traditionale. 
In ultima perioada exista numeroase cercetari asupra obtinerii, caracterizarii si aplicarii compozitelor organic-anorganic drept catalizatori, sensori, membrane selective pentru gaze sau pentru separarea apei din alcool, sinteza proteinelor pe suport solid [1-5].
Proprietatile unui material compozit depind nu numai de proprietatile individuale ale componentelor, ci si de influenta diferitilor factori cum ar fi: dimensiunea si forma fazelor si proprietatile de la interfata. In acord cu modul de interactiune la interfata, dintre componenta organica si cea anorganica, materialele compozite sunt clasificate in doua mari clase [6]: 
Prima clasa include acele materiale compozite in care la interfata dintre faza organica si cea anorganica sunt induse legaturi slabe precum legaturi de hidrogen sau forte der Waals [7, 8].
A doua clasa include compozitele in care intre cele doua faze, organic/anorganic, sunt stabilite legaturi chimice (in special legaturile covalente) [6].
Caracterizarea materialelor compozite organic-anorganice se poate efectua in special prin metode fizice, precum:
1. Spectroscopia de infrarosu (FTIR);
2. Spectroscopia de rezonanta magnetica nucleara in stare solida;
3. Metode de analiza termica:
-analiza termogravimetrica (TGA);
-calorimetrie diferentiala (DSC);
5. Difractia de raze X (XRD);
6. Metode optice:
-Microscopia electronica de baleaj (SEM)
-Microscopia electronica de transmisie (TEM).
Materialele compozite organic-anorganice porose se pot caracteriza si prin determinarea suprafatei specifice, prin volumul si raza porilor. 
Deasemenea materialele compozite organic-anorganice cu proprietati ionice mai pot fi caracterizate si din punct de vedere functional. 
In continuarea acestui referat sunt prezentate metodele fizico-chimice generale de caracterizare a materialelor compozite cu proprietatie de schimb ionic asa cum sunt prezentate in literatura de specialitate din ultima perioada.
Capitolul I. Caracterizarea materialelor compozite prin analiza spectroscopica in infrarosu (FTIR)
I. 1. Prezentarea metodei
Spectroscopia de infrarosu (IR) este una dintre cele mai importante tehnici analitice folosite astazi de catre cercetatorii atat din domeniul chimiei organice cat si de cei din chimia anorganica [9]. Domeniul sau de aplicare este vast, metoda putand fi utilizata atat pentru efectuarea de analize calitative cat si pentru cele cantitative.
Principiul care sta la baza spectroscopiei IR este acela pe care se bazeaza in general orice tip de spectroscopie: iradierea probei cu un fascicol de radiatii si masurarea absorbtiei razelor la trecerea fascicolului prin proba. 
Regiunea IR se intinde pe lungimi de unda de la 800 la 1 nm, ea fiind impartita in trei regiuni, prezentate in Figura I. 1.: regiunea IR apropiat (NIR, 0,8 - 2,5 um), regiunea IR de mijloc (MIR, 2,5 - 25 um) si regiunea IR indepartata (FIR, de la 25 um in sus).
Figura I. 1. Regiunile IR
Dintre cele trei regiuni, cel mai mare interes il reprezinta regiunea de mijloc deoarece aici se gasesc majoritatea absorbtiilor vibratiilor moleculare fundamentale, transformand aceasta zona in cea mai bogata in informatii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Metode de Caracterizare a Compozitelor.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!