Argument pag.3 Capitolul 1 - Algele pag. 4 1.1. Introducere in lumea algelor pag.4 1.2. Clasificarea algelor pag.5 1.3. Alge ucigase pag.7 Capitolul 2 - Procesul de eutrofizare pag. 9 2.1.Actiunea ingrasamintelor asupra fitoplantonului din bazinele acvatice pag. 9 2.2. Caracterizarea procesului de eutrofizare pag.10 2.3. Surse de alimentare a apelor cu substante eutrofizante pag.13 2.4. Consecinte ale eutrofizarii apelor de suprafata pag.15 Capitolul 3 - Masuri de limitare a impurificarii apelor cu substante nutritive pag.16 3.1. Masuri generale pag.16 3.2. Masuri legale pag.16 Capitolul 4- Prevenirea si controlul eutrofizarii pag. 17 4.1. Tratarea apelor uzate pag.17 4.2. Interventii pe bazinul de receptie pag.18 4.3. Interventii asupra lacului pag.18 4.4. Interventii asupra sedimentelor pag.18 4.5. Interventii asupra factorilor energetici pag.18 Concluzii pag.19 Bibliografie pag. 20
Argument Ingrasamintele chimice cum ar fi fosfatii si nitratii folositi in agricultura sunt varsate in lacuri si rauri. Acestea se combina cu fosfatii si nitratii din apa menajera si maresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajunga "sufocanta" din cauza algelor, care sunt in descompunere si care epuizeaza oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea pestilor si a altor forme de viata acvatice. La sfarsitul anilor '90 in apele dintre Golful Delaware si Golful Mexic au murit mii de pesti din cauza dezvoltarii unei forme toxice de alge numita Pfisteria piscicida. Se crede ca motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apa a terenului agricol, excesul de apa ajungand in rauri si apoi in mare, fosfatii si nitratii ajutand dezvoltarea algelor. Inundatiile duc pesticidele toxice si deseurile urbane si industriale in lacuri si rauri. Eutrofizarea - fenomen caracteristic lacurilor sau altor ecosisteme acvatice, ce consta in dezvoltarea excesiva a unor specii fitoplantonice, indeosebi alge albastre, alge verzi, flagelate, diatomee, datorita patrunderii, direct sau indirect, a unor fertilizanti cum sunt compusii azotului, carbonului sau cei ai fosforului. Aceste ape au un aspect caracteristic de "supa de legume" cu miros specific de peste stricat, mucegai, si cu o culoare anume - verde, bruna rosie - dupa speciile de alge dezvoltate in exces. Procesul de eutrofizare consta in imbogatirea acestora cu substante nutritive pentru plante, fapt ce determina o proliferare excesiva a algelor si a altor plante acvatice, deteriorarea calitatii apei din punct de vedere igienic si estetic si aparitia de dificultati in prelucrarea si utilizarea ei in scop potabil, agricol sau industrial. Am ales acesta tema, deoarece eutrofizarea - forma a poluarii de tip organic - reprezinta una din consecintele nedorite ale interventiilor antropice, fenomenul, in evolutia sa, fiind extrem de complex si, totodata, urmat de o serie de efecte al caror impact asupra mediului nu poate fi ignorat. Eutrofizarea se produce mai rar in rauri si e mai putin grava ca cea pe lacuri. Se produce in multe zone si pe cale naturala, dar de regula lent. De aceea cel mai corect ca poluare de origine antropica ar trebui sa vorbim de eutrofizare accelerata. Capitolul 1 Algele 1.1. Introducere in lumea algelor Pretutindeni, lumea plantelor cunoaste o exuberanta dezvoltare atunci cand se gaseste sub lumina calda a soarelui, in prezenta apei si a substantelor minerale; lumea aceasta este extrem de diversa si cuprinde alcatuiri dintre cele mai neobisnuite, intr-un univers pe care-l credeam candva cunoscut in amanuntime si cu care ne intalnim la tot pasul. Algele formeaza, in imensitatea regnului vegetal, un grup aparte, cu numeroase specii, cele mai multe microscopice si unicelulare, fiind in majoritate invizibile pentru ochiul trecatorului, aceste plante raman adesea necunoscute si ignorate; doar zilele de vacanta petrecute pe litoralul marii ni le scot din adancurile apei, odata cu valurile, parca anume spre a fi vazute, si ne lasa sa le privim pe nisipul unde isi gasesc naufragiul si pieirea. Algele fac parte din grupul plantelor inferioare (Thallophyta) si, se intelege, nu au flori si nici seminte. Dimensiunile lor sunt foarte variate, mergand de la lungimi de ordinul micronilor pana la taluri de zeci de metri. Coloritul sub care se prezinta este extrem de bogat si extreme de divers in nuante. Sunt alge portocalii si alge violete, rosii si albastre, verzi si brune sau incarcate de calcar si astfel stralucitor de albe; pot fi imbracate in carcase de siliciu (ca diatomeele), de carbonati (ca peridineele), in teci de mucilagii, in gelatine compacte sau dimpotriva, pot fi lipsite de cea mai stricta protectie, adica de membrane celulara. Culorile pe care le etaleaza lumea algelor si care devin schimbatoare, urmand jocul luminilor care poposesc la suprafata lor, se datoreaza unui numeros set de pigmenti, printre care cei mai cunoscuti fiind ficobilinele, clorofilele, xantofilele si carotenoizii. Majoritatea algelor traiesc in apele Terrei si au o importanta imensa pentru intreaga umanitate si, in general, pentru biosfera. Asa se explica interesul care li se acorda din ce in ce mai mult, odata cu dezvoltarea stiintelor biologice si odata cu cunoasterea potentialului lor de a fabrica in cantitati enorme, substante organice. Datorita mai ales acestor plante, oceanul este o gigantica uzina chimica de produs alimente si oxigen.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
