Este sau nu posibilă o teorie cuantică a metalului

In ultimii ani, in stiinta cognitiva s-a manifestat o controversa importanta asupra ideii de a se apela la fizica cuantica pentru explicarea fenomenelor mentale. Promotorii principali ai unui curent de gandire pro-cuantic sunt Roger Penrose (1989, 1994), Henry P. Stapp (1993), Stuart R. Hameroff (1994), M. Jibu si K. Yasue (1996) [1]. Au aparut insa si reactii prin care se neaga natura cuantica sau rolul fizicii cuantice in manifestarea si explicarea fenomenelor mentale si ale constiintei. Spre exemplu, Gregory R. Mulhauser, de la Departamentul de filosofie al Universitatii Glasgow din Scotia, in urma analizei sale[2], considera ca trasaturile mecanicii cuantice sunt extrem de nerelevante pentru producerea si explicarea fenomenelor mentale. El isi intituleaza studiul sau, la care am facut referinta, On the End of a Quantum Mechanical Romance [2]. De asemenea, afirma ca nu se poate acorda nici un rol constiintei in influentarea rezultatului unui eveniment cuantic. Kirk Ludwig, de la Departamentul de filosofie al Universitatii din Florida, Gainesville, SUA, nu vede de ce intre fizica clasica si fizica cuantica ar fi o diferenta in problema relatiei dintre corp si minte[3]. El afirma: Problema este generata de un grup de propozitii, toate avand motivatii puternice, dar care impreuna sunt inconsistente: Constituentii fundamentali ai obiectelor (adica obiectele inscrise in catalogul fizicii particulelor) nu au proprietati mentale. Proprietatile mentale nu sunt conceptual sau definitional reductibile la proprietatile non-mentale ale obiectelor. Fiecare trasatura a fiecarui obiect este deductibila, intr-o descriere completa a ei, in functie de constituentii fundamentali si de proprietatile si relatiile dintre acestia. Problema este aceea ca din (2) - (4) deducem negarea propozitiei (1). Aceasta este problema minte / corp. Cu alte cuvinte, daca fizica cuantica nu contine elemente specifice mentalului, la fel cum nu contine fizica clasica, atunci prima nu este mai indreptatita decat a doua sa serveasca explicarii proceselor mentale. Vom reveni asupra acestor consideratii. David Chalmers, matematician la origine, profesor de filosofie la Universitatea Santa Cruz, California, intr-un volum care a trezit un deosebit interes[4], arata ca procesele mentale nu pot fi explicate de fizica actuala, inclusiv de mecanica cuantica, nici chiar de aceea pe care Roger Penrose o propune pentru a acomoda fenomenele mentale. De ce s-au propus teorii cuantice pentru explicarea proceselor mentale? Fara indoiala, datorita faptului ca intreaga cunoastere neurobiologica, cu toate progresele mari pe care le-a cunoscut, nu a putut explica fenomenele cele mai delicate ale proceselor mentale, spre exemplu fenomenele de intentionalitate si, in general, fenomenele denumite qualia. Este adevarat, multi neurobiologi cred ca toate procesele mentale se vor putea explica numai prin structurile neurobiologice, dar acesta este un punct de vedere care ...