Extras din referat

Coroziunea reprezintă procesul chimic sau electrochimic de degradare a suprafeţelor metalice sau nemetalice, datorită reacţiei spontane cu elementele sau cu compuşii chimici din mediul exterior: oxizi, vapori de apă, gaze, soluţii, etc. Rezultatul coroziunii îl reprezintă modoficarea compoziţiei şi a proprietăţilor materialului respectiv.

Coroziunea depinde de trei factori:

a) natura materialului (compoziţie, structură, neomogenităţi, tensiuni);

b) mediul coroziv (compoziţie, concentraţia elementelor active, temperatura, presiunea, viteza de curgere);

c) interfaţa material / mediu care dictează aspectele cinetice ale coroziunii şi poate influenţa tipul produşilor de reacţie.

Există multe particularităţi ale fenomenelor de coroziune datorate celor trei factori anterior menţionaţi; în funcţie de domeniul de cercetare care se ocupă de acest fenomen.

Biocoroziunea. Coroziunea microbiana

Majoritatea oamenilor cred că, coroziunea este un proces care poate avea loc numai în cazul când metalul are contact cu apă si oxigen. O parte semnificativă a coroziunilor are loc la lipsa totală a oxigenului. Pe suprafata tevilor astfel corodate se pot observa puncte negre - fier(II)sulfid. Dacă îndepărtăm fier(II)sulfid-ul, vom vedea o adâncitură anodică a cărei suprafață este fier gol.

figura 1 figura 2

Bacterii corozive

Organismele biologice fac un bio-film (depozite solide) pe suprafaţa materialului. Acest lucru poate afecta materialul în moduri diferite:

a) Afectează reacţia catodică şi anodică

b) Afectează film pasivizarea (corodare)

c) Afectează fluxul (reducerea debitului, conectaţi bine zona în apropierea şi filtre)

d) Producătoare de substanţe corozive

e) Produce o matrice de depozit de produse chimice, altele

Pentru biocoroziunea pe suprafete de fier acoperite cu apă si/sau depuneri biologice sunt în primul rând responsabile bacterii ce reduc sulfat. Astfel de medii contin ioni de sulfat dar nu si oxigen.

figura 3

Pentru biocoroziune poate fi responsabila și o altă grupă de microorganisme care trăiesc de asemenea în medii fără oxigen. Acestea isi acoperă necesitatea de energie prin oxidarea hidrogenului cu dioxidul de carbon. Rezultatul acestei reactii este metan si apă. Aceste bacterii ce produc metan trăiesc în cantitati semnificative în medii fără oxigen, cum sunt de exemplu: sub depuneri de nămol tehnic pe fundul cisternelor, sub depuneri în tuburi si conducte cu scurgere lentă etc.

Straturi de bacterii anaerobe poate exista în părţile interioare ale depozitelor la coroziune, în timp ce părţile exterioare sunt locuite de bacterii aerobe.

Unele bacterii sunt capabile de a utiliza hidrogen, formandu-se în timpul proceselor coroziune catodică. Coloniile bacteriene şi depozitele pot forma celule de concentrare, cauzand şi consolidarea coroziunii galvanice .