Prin coroziune se inteleg procesele de degradare si deteriorare a metalelor, sau obiectelor metalice, sub actiunea agentilor chimici din mediu. Cauza acestor modoficari nedorite ale metalelor sunt reactii chimice si in special electrochimice, care pornesc de la suprafata metalului respectiv.
Faptul ca multe metale reactioneaza cu vecinatatea lor este cunoscut de multa vreme. Astfel, fierul rugineste, argintul isi pierde luciul, cuprul capata o patina, aluminiul se oxideaza (formand un strat foarte subtire de oxid, care impiedica reactia mai departe), zincul si plumbul isi pierd treptat luciul metalic.
Cu exceptia metalelor asa zise nobile, toate celelalte metale sunt nestabile in contact cu aerul atmosferic. Modul in care se manifesta aceasta nestabilitate, ca si gradul in care ea apare, depinde de atat de natura metalului, cat si a vecinatatii lui.
Instabilitatea metalelor in contact cu atmosfera este determinata de reactii de transfer de sarcina, care au loc la interfata lor. Din punct de vedere chimic, coroziunea se bazeaza pe o reactie de forma: Dupa aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificata in : coroziune continua (cand intreaga suprafata metalica a fost cuprinsa de actiunea mediului agresiv) si coroziunea locala (cand distrugerea se produce numai pe anumite portiuni ale suprafetei metalului sau aliajului). In practica, fenomenele de coroziune sunt in mod frecvent extrem de complexe si apar sub diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroasa a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat.
Coroziunea locala poate fi de mai multe feluri: (Coroziunea punctiforma, care se localizeaza pe suprafete mici (puncte de coroziune); (Coroziunea sub suprafata, care incepe la suprafata dar se extinde de preferinta sub suprafata metalului provocand umflarea si desprinderea metalului (pungi de coroziune); (Pete de coroziune, care se repartizeaza pe suprafete relativ mari, dar adancimea lor este mica; (Coroziunea intercristalina, care se caracterizeaza prin distrugerea selectiva a metalului la limita dintre cristale; (Coroziunea transcristalina, care reprezinta un caz tipic de coroziune locala la care distrugerea coroziva este determinata de directia tensiunilor mecanice de intindere. Caracteristic la acest fel de coroziune este faptul ca fisurile se propaga nu numai la limita cristalelor ci ele chiar le traverseaza.
1. coroziunea chimica care se refera la procesele de distrugere a metalelor si aliajelor care se produc in gaze uscate, precum si in lichide fara conductibilitate electrica si in majoritatea substantelor organice; 2. coroziunea electrochimica se refera la procesele de degradare a metalelor sialiajelor in solutii de electroliti, in prezenta umiditatii, fiind insotite de trecerea curentului electric prin metal.
Atat coroziunea chimica cat si cea electrochimica, fiind procese ce se desfasoara la interfata metal-gaz, fac parte din categoria reactiilor eterogene si se supun legilor ...
- Cornelia Grecescu, Veronica David, Sanda Fatu - Manual de Chimie clasa a X-a, editura All Bucuresti 2000
- Edith Beral, Mihai Zapan - Chimie Anorganica (editia IV), editura Tehnica, Bucuresti 1977
- P. Spacu, Constanta Gheorghiu, Marta Stan, Maria Brezeanu ? Tratat de Chimie Anorganica (volumul III), editura Tehnica, Bucuresti 1978
- Microsoft Encarta 2004
- Internet.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
