Coroziunea

Rugina brun-roscata de pe fier si otel este cea mai obisnuita forma de coroziune. Aproximativ 20% din fierul produs in fiecare an se utilizeaza pentru fabricarea pieselor de schimb pentru cele distruse de coroziunea fierului si a otelului. In ciuda vitezei cu care se formeaza rugina, fierul si otelul sunt larg utilizate, in principal pentru ca au o mare rezistenta si sunt relativ ieftine.

Reactii

Coroziunea apare de obicei pentru ca suprafetele metalice expuse intra in reactii chimice cu substante din atmosfera. In cazul fierului si a otelului, fierul reactioneaza cu oxigenul si apa pentru a forma compusul brun-roscat cunoscut ca de oxid de fier hidratat ( ). Ruginirea poate de asemenea sa aiba loc in apa, care de obicei contine suficient oxigen dizolvat pentru ca procesul chimic sa poata avea loc. Ruginirea poate sa slabeasca foarte puternic structurile dar coroziunea adesea arata mult mai rau decat este in realitate deoarece volumul oxidului de fier format este mai mare decat volumul de fier distrus prin coroziune.

Majoritatea celorlalte metale se corodeaza si ele. Potasiul si sodiul, de ex., reactioneaza atat de violent cu apa incat trebuie pastrate in ulei pentru a prevenii distrugerea lor de catre umiditatea atmosferica. Unele cladiri au domuri de cupru cu un invelis verde deschis de sulfat de cupru

( ). Acesta deformeaza incet, pe masura ce cuprul intra in reactii chimice cu oxigenul si umiditatea si agentul de poluare dioxid de sulf.

In realitate, argintul nu corodeaza in aer curat, dar compusii sulfului determina coroziunea metalului si aparitia unui stat de suprafata din sulfura de argint neagra . Aurul si platina nu sunt