Introducere 2 1. Prepararea alginatului 4 2. Proprietatile fizico-chimice ale grefelor de alginat 6 3. Ingineria de tesut 7 3.1. Prepararea grefelor de alginat 8 4. Implanturi 9 5. Utilizari 9 Concluzii 10 Bibliografie 11
Osul este un complex de tesuturi cu structura ierarhica, alcatuit din aproximativ 70% nanohidroxiapatita si 30% colagen. Pe langa aceste componente mai contine si apa cu materie organica non-colagenica, dizolvata. Colagenul umed si aglomerarile de cristale de hidroxiapatita se interpenetreaza formand fibrile mineralizate la o scara de cateva sute de nanometri ( fig. 1). Principalul rol al sistemului osului este de a asigura sustinerea intregului organism, forta mecanica, reglarea pH-ului sanguin si mentinerea in limite normale a calciului si fosfatului necesar proceselor metabolice. Defectele osoase sau fracturile pot proveni din diverse cauze precum: trauma, defecte congenitale, accidente motorii, osteoporoza, artrita, etc. Exista insa tratamente, si anume: autogrefa (tesutul osos este recoltat de la pacient), alogrefa ( se utilizeaza tesut osos de la un donator uman) si xenogrefa ( se foloseste tesut osos de la animale). Dezavantajul major al tehnicilor de autogrefa si alogrefa este insuficienta donatorilor si riscul de boli care pot fii transmise. In consecinta, in prezent se acorda o atentie deosebita in cercetarea materialelor pentru ingineria osoasa pentru a rezolva probleme asociate cu tratamentele existente. Cercetatorii incearca sa reconstruiasca tesut osos artificial din anumite amestecuri de substante/ materiale ( polimeri, ceramica, metale, celule si factori de crestere) pentru ingineria de grefa osoasa care are ca scop restabilirea functiei osoase si regenerarea osului afectat. Factorii luati in calcul pentru construirea grefelor artificiale sunt: 1.Structura, functia si proprietatile mecanice sa fie asemanatoare osului sanatos; 2.Favorizarea adeziunii, proliferarii si diferentierii celulara pentru regenerarea tesutului osos; 3.Folosirea biomaterialelor cu proprietati regenerative ca alternativa la autogrefa si alogrefa. Derivatii naturali ai polizaharidelor precum chitina, chitosanul, alginatul sunt folositi ca biomateriale in aplicatiile ingineriei de tesut osos. Polimerii naturali reprezinta in acest caz un avantaj, deoarece sunt biocompatibili, biodegradabili, non-toxici si se gasesc in abundenta. Alginatul este: - unul dintre cele mai bune biomateriale cunoscut pentru proprietatea sa de a forma grefe foarte bune folosite in tratarea organelor afectate; - alcatuit din acid guluronic si acid maluronic ( fig. 2); - considerat a fi biocompatibil, non-toxic, non- imunogenic si biodegradabil. - folosit in ingineria de tesut, dar si in industria alimentara ca si agent emulsifiant. Figura 1. Structura osului Figura 2. Structura chimica a alginatului 1.Prepararea alginatului Alginatul este un biopolimer, extras din algele brune (Phaeophyceae) prin tratament cu solutie alcalina apoasa. Extractul este filtrat si clorura de calciu este amestecata cu solutia de alginat de sodiu pentru a precipita alginat. Sarea de alginat este transfoarmata in acid alginic prin tratament cu acid clorhidric diluat. Prin purificare se obtine alginat de sodiu solubil (fig. 3). Alginatul astfel obtinut, poate fi folosit sub forma de hidrogel, microsfere, microcapsule, bureti, spume si fibra, dar poate fi si prelucrat pentru obtinerea grefelor de alginat. Figura 3. Prepararea alginatului de sodiu 2.Proprietatile fizico-chimice ale grefelor de alginat Materialele folosite pentru imbracarea alginatului sunt de obicei produse prin reticularea ionica a unei solutii de alginat cu ioni de calciu pentru a forma un gel, urmata de liofilizare pentru a obtine foi poroase. Aceste materiale sunt capabile sa retina umezeala provocata de mediu prin absorbtia si desorbtia apei din geluri.
Int. J. Biol. Macromol., J. Venkatesan, I. Bhatnagarb, P. Manivasagana, Kyong-Hwa Kanga, Se-Kwon Kima, 2015, 72, 269-281
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.
