Combustibili. Cifră octanică - petrolul

Din punct de vedere chimic combustibilii sunt substanțe care prin reactia chimica de oxidare eliberează energia stocată în structura substanței.

Clasificare:

-dupa modul de obtinere se impart in naturali si artificiali.

-dupa puterea calorifica inferioara raportata la masa initiala combustibilii se clasifica în:

combustibili inferiori, cu puterea calorifica inferioara sub 12,56 MJ/kg (3000 kcal/kg),

combustibili medii, cu puterea calorifica inferioara între 12,56 – 20,93 MJ/kg (3000 – 5000 kcal/kg),

combustibili superiori, cu puterea calorifica inferioara peste 20,93 MJ/kg (5000 kcal/kg).

Combustibili solizi.

Dintre combustibilii solizi naturali fac parte biomasa din plante arse ca atare (paie, lemn), carbunii, șisturile combustibile. Sunt considerati combustibili artificiali mangalul, cocsul si semicocsul, brichetele de cărbune, deseurile combustibile solide (rumeguș, talaș, coji de semințe, puzderii etc.), combustibilii pentru rachete solizi.

Combustibili lichizi

Singurul combustibil lichid natural este considerat țițeiul. Sunt considerați combustibili artificiali benzina, petrolul lampant, combustibilul pentru aviație, combustibilii pentru rachete lichizi.

Combustibili gazoși

Dintre combustibilii gazoși naturali fac parte gazul natural și gazele de sondă. Sunt considerați combustibili artificiali gazul de furnal, gazul de cocserie, gazele de rafinărie, hidrogenul.

Cifra octanică se definește prin compararea comportării benzinei cu cea a unui amestec etalon, format din hidrocarburi cu proprietăți antidetonante opuse. Drept hidrocarbură care detonează ușor, adică are rezistență la autoaprindere mică, se folosește normal heptanul(C7H16 ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 0. Drept hidrocarbură care detonează greu, adică are rezistență la autoaprindere mare, se folosește izooctanul (2,2,4-trimetilpentan) (C8H18 ), căruia i se atribuie, în mod convențional cifra octanică CO = 100. Cifra octanică este definită de procentul de izooctan în volumul amestecului etalon.

Definirea cifrei octanice a fost făcută în jurul anului 1926 de chimistul Russell Marker de la Ethyl Corporation. Alegerea n-heptanului s-a datorat posibilității de a se obține substanța foarte pură, fără urme de alți izomeri ai heptanului sau octanului, prin distilarea rășinii de pin Jeffrey. Obținerea heptanului din alte surse, de exemplu din țiței nu se poate face la puritatea necesară unei substanțe etalon.