Coloranții sintetici - coloranții chinolinici

Cuprins referat Cum descarc?

1. COLORANTII SINTETICI - Consideratii generale 2
2. TIPURI DE COLORANTI 4
3. COLORANTII CHINOLINICI - Galben de chinolina 9
3.a. Obtinere 9
3.b. Utilizari 10
3.c. Efectele consumului de alimente ce contin E104
10
4. CONCLUZII 12
BIBLIOGRAFIE 13

Extras din referat Cum descarc?

1. COLORANTII SINTETICI - CONSIDERATII GENERALE
Aparitia colorantilor sintetici, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, a avut, ca orice alt proges al stiintei, cauze bine definite. Ea a fost rezultatul confruntarii unei cerinte tot mai greu de satisfacut cu aparitia unui deseu a carui crestere cantitativa devenea alarmanta.
Industria textila in plin avant cerea tot mai multi coloranti, iar industria metalurgica, amplificata la dimensiuni nemaivazute pana atunci, suferea de o acuta lipsa de combustibil.
Problemele aparute trebuia sa fie rezolvate cumva, iar solutiile avea sa le ofere chimia, dar numai cu pretul a nenumarate eforturi si stradanii.
Dezvoltarea masinismului nu a cauzat numai aparitia gudronului, ci a avut un rezultat mult mai valoros: marirea productiei si a productivitatii muncii. Una din industriile care au simtit inca de la inceput aceste binefaceri a fost industria textila. 
O data cu inventarea razboiului de tesut, cu a carui productivitate nu mai putea concura nici un tesator manual, bumbacul, pana atunci doar o curiozitate si un lux, a devenit rapid o "mare putere mondiala", capabila sa dezlantuie crize sau chiar conflicte.
Milioanele de metri patrati de tesaturi de bumbac realizate de masini trebuiau inalbite; aceasta nevoie acuta a creat marea industrie anorganica a clorosodicelor. Soda calcinata si soda caustica, impreuna cu clorul, au fost primii agenti chimici auxiliari ai industriei textile.
Din aceste tesaturi, cel mult un sfert erau utilizate ca atare, adica albe; restul trebuiau colorate. Dezechilibrul dintre nevoi si posibilitati a marit foarte mult pretul colorantilor naturali.
In plus, gama coloristica era destul de saraca: indigoul producea tentele de albastru, iar alizarina pe cele de rosu sau violet.
Istoria colorantilor sintetici numara printre eroii sai multi savanti cu nume consacrate, dar si multi pionieri cunoscuti prea putin, daca nu chiar deloc. Munca acestora, migaloasa si inchinata adevarului, a fost de multe ori dispretuita sau ignorata de contemporani.
Observatiile si descoperirile lor, adunate cu grija, inlantuite logic si sistematizate metodic, au alcatuit temelia pe care, mai tarziu, s-a cladit o vasta industrie.
In anul 1856, intre studentii lui A.W.Hoffmann la College of Chemistry era si un tanar de 18 ani, W.H.Perkin care lucra, sub conducerea profesorului sau, la studierea antracenului, a
carui compozitie nu era cunoscuta. Perkin era pasionat si de studiul altor probleme ale chimiei -  el citise despre chinina, alcaloidul ce vindeca malaria, medicament ce fusese izolat in 1818 de Pelletier si Caventou. Tanarul Perkin este atras si el de cercetarea acestui alcaloid amar si incearca sa-i faca sinteza.
Pe atunci se cunostea formula bruta a chininei: C20H24N2O2. Perkin aprecia ca ea ar putea fi realizata din doua molecule de alil-toluidina si oxigen. El incearca sa oxideze alil-toluidina cu dicromat de potasiu in prezenta de acid sulfuric, dar in loc sa ajunga la chinina, el obtine un precipitat rosu-brun, care in nici un caz nu putea fi chinina care este alba.
Perkin inlocuieste alil-toluidina cu anilina comerciala (impura) si o oxideaza tot cu dicromat de potasiu, dar produsul rezultat parea aproape negru si avea puternice proprietati colorante.
El reface experienta in micul sau laborator particular de acasa si constata ca acest colorant vopsea bine si matasea si lana si ca tesatura vopsita rezista la prima spalare apoi si la a doua si chiar la tratarea cu o solutie acida. Colorantul vopsea tesaturile intr-o splendida culoare mov, motiv pentru care ii da si numele de moveina si a fost primul colorant de sinteza.
Succesele lui Perkin sunt de-a dreptul impresionante si ele rastoarna traditii statornicite de secole in arta vopsitoriei in Marea Britanie. El ii face si pe alti cercetatori sa se ocupe de studierea colorantilor. In Franta, E. Verguin fabrica din 1859 fuxina descoperita de Natanson in 1856 prin tratarea anilinei comerciale cu clorura de staniu. In 1860, Lightfoot descopera negrul de anilina, iar in 1861 Girard de Laire descopera albastrul de anilina.
In 1868, Perkin realizeaza sinteza alizarinei, compus ce fusese descoperit de Graebe si
Liebermann si in 1864, Hoffmann descopera violetul care ii poarta numele. In anul 1878, A.von Beyer, dupa o munca de 15 ani avea sa realizeze sinteza indigoului, un adevarat triumf al sintezelor de coloranti. Astazi sunt cunoscute peste 30 de procedee care duc prin sinteza la indigo.
Perkin nu a intrat in istoria chimiei numai cu relaizarea moveinei, primul colorant de
sinteza, tot el a descoperit, in 1868, si cumarina -  primul parfum sintetic.

Fisiere in arhiva (1):

 Colorantii sintetici - colorantii chinolinici.docx

Bibliografie

1. Elena Oranescu, Aditivi alimentari -  Necesitate si risc, Editura Agir, Bucuresti 2008;
2. Domnica Samargiu, Universul chimiei Nr.1 -  Colorantii sintetici, Ovidius University Press, Constanta, 2004;