Clorul

Basilius Valentinus a obtinut in a doua jumatate a secolului al XV-lea, incalzind vitriolul de fier (sulfat de fier) cu clorura de sodiu. J.R.Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid sulfuric. A.L.Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria-saramura), crezand ca acest acid este o combinatie oxigenata a unui element necunoscut.

C.W.Scheele (1774) a oxidat acidul clorhidric cu piroluzita, numind gazul care se dezvolta acid muriatic de flogisticat. Oxigenul dezvoltat cand clorul reactioneaza cu apa a fost atribuit eronat faptului ca clorul este o combinatie cu oxigenul. Asupra muriului, radicalul acidului clorhidric, s-au facut numeroase studii. J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard (1809) au incercat fara rezultate sa descompuna clorul si au fost primii care au indicat ca este vorba de un gaz elementar. In 1810, Humphry Davy a demonstrat ca era un element si l-a numit "clor" din cauza culorii sale ( in lb. greaca chloros inseamna galben-verzui). Clorul este un gaz otravitor cu miros sufocant. Este de doua ori si jumatate mai dens decat aerul. La dizolvare, o parte din clor reactioneaza cu apa rezultand apa de clor care la lumina se descompune cu degajare de oxigen. El a aratat ca gazul nu se combina cu carbonul nici la temperatura inalta deci nu a putut extrage oxigenul din gazul oximuriatic. Ideea aceasta a fost definitiv admisa dupa studiile lui J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard asupra iodului (1814).

Ideile lui A.L.Lavoisier asupra acizilor erau atat de puternice incat C.F.Schonbein (1885) considera clorul ca o combinatie cu oxigenul. Mai corect clorul molecular se numeste diclor. Fiind toxic, clorul duce la inflamarea mucoaselor nazale, produce hemoragii si poate duce la sufocare. Antidotul in intoxicatiile cu clor este o substanta anticlor - triosulfatul de sodiu (Na2S2O3). Tot un bun antidot este si oxigenoterapia.

Clorul este atomul cu numarul de ordine 17, cu simbolul Cl. Se afla in grupa 17, sau VII principala(grupa halogenilor), si perioada a 3-a. Configuratia sa electronica este [Ne]3s23p5. Combinatia sa simpla cu sodiul, [NaCl] se regaseste in viata de zi cu zi, sub numele de sare de bucatarie. Clorura de sodiu este indispensabila vietii oamenilor si animalelor Solutia de clorura de sodiu cu concentratia de 0,9%, avand aceeasi concentratie cu plasma sangvina, se foloseste in medicina ca ser fiziologic. Molecula diatomica se prezinta, in conditii normale, sub forma de gaz verde-galbui , si este foarte toxica, fiind primul gaz de lupta folosit.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, clorul a fost folosit drept gaz otravitor, iar acum este folosit la fabricarea mai multor chimicale dar si ca dezinfectant pentru apa de baut. Multi solventi organici importanti pentru industrie sunt compusi ai clorului. Prezenta unui numar de atomi de clor in moleculele solvente, de exemplu cloroformul CHCl3, le permite sa dizolve o categorie de substante organice. Clorul este folosit ca materie prima pentru fabricarea maselor plastice, a insecticidelor si la extragerea titanului. De asemenea, clorul este utilizat la fabricarea pulberii de inalbit, a colorantilor si ca decolorant pentru textile. Este folosit si la obtinerea industriala a acidului clorhidric. In chimia organica, clorul se foloseste ca oxidant si la obtinerea compusilor de substitutie si de aditie.

Clorul se gaseste in natura sub forma de cloruri. Clorurile alcatuiesc cea mai mare parte a sarurilor din apa oceanica - ionii clorura reprezinta aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se intalnesc si sub forma depozitelor solide in scoarta terestra.

In natura se gasesc doar izotopii 35 si 37, intr-o proportie de aproximativ 3:1, ceea ce da atomilor de clor o masa generala de 35,5.

Molecula diatomica de clor se poate obtine din clorurile sale prin oxidare cu agenti oxidanti puternici sau electroliza, sau din compusii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. In industrie, clorura de sodiu este considerata cea mai