Biochimia Fosforului

Fosforul alb, hidrogenul fosforat si compusii incomplet oxidati sunt otravuri puternice pentru organismul animal. Dimpotriva acidul fosforic sub forma ionilor sai sau a derivatilor organici (esteri), nu este numai netoxic, dar este indispensabil vietii, fiind o componenta nelipsita a oricarei celule vii, vegetale si animale.

In organismul animal se gasesc atat derivati anorganici cat si organici ai acidului fosforic. Printre cei dintai se mentioneaza, in primul rand fosfatii din oase si dinti, intim inglobati intr-o substanta organica (colagen in sange). Sangele contine un sistem tampon, compus din fosfat monosodic si disodic, care alaturi de bicarbonati contribuie la mentinerea unei concentratii constante a ionilor de hidrogen (pH). Prin urina se elimina necontenit fosfati care se pot depune, atunci cand reactia este bazica, sub forma de fosfat de calciu sau de fosfat dublu de magneziu si amoniu, ambii insolubili. Fosfatii de calciu se mai gasesc in scoici si in carapacele crustaceelor.

Legat organic, acidul fosforic apare in numeroase substante, din corpul animalelor si din plante si anume tocmai in acelea care, prin transformarile lor biologice intense, sunt hotaratoare pentru insusi fenomenul vietii. Mentionez aici numai fosfatidele (derivati ai grasimilor), fosfoproteidele (printre care cazeina din lapte si vitelina din galbenusul de ou sunt cele mai importante), acizii nucleici (componente ale nucleelor celulare si suportul material al caracterelor ereditare), unele enzime, derivand de la vitaminele B1 si B2 si unele substante jucand un rol important in oxidarile din celule, in fermentatia alcoolica, in contractia musculara.

Joaca un rol important in mecanismul vitaminei D si controleaza echilibrul calcic al mediului intern. Participa la formarea osoasa si sanguina si joaca un rol important la reglementarea functiilor paratiroidiene. Este un element capital al energiei nervoase, intelectuale si sexuale.

Fosforul se gaseste in numeroase vegetale: cereale, germeni de grau, usturoi, telina, morcov, ceapa, praz, rosii, migdale, nuca, struguri si, de asemenea, in polen.

Indicatiile lui sunt multiple: astenie fizica si intelectuala, oboseala musculara (incordari de muschi, crampe), demineralizare, afectiuni osoase, tuberculoza, anumite sindroame nervoase, tulburari paratiroidiene, spasmofilie, anumite astmuri, deficienta cardiaca.