Antibiotice Naturale

Antibiotice naturale

Introducere

Antibioticele sunt substante chimice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care, in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.

Dupa descoperirea microbilor de catre L. Pasteur (1867), s-a observat ca anumite specii microbiene se apara de alte specii prin producerea unor substante chimice nocive. Acest fenomen a fost denumit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celulelor vii poarta denumirea de antibiotic.

In 1885 V.Babes semnaleaza la randul sau, actiunea inhibanta a unor substante produse de microorganisme, sugerand posibilitatea utilizarii acestora in scop terapeutic.

Primul antibiotic - Penicilina - a fost descoperit in 1929 de catre Fleming. Testele asupra actiunii terapeutice ale Penicilnei sunt realizate de catre Florey si Chain abia in 1940-1941, fiind primul antibiotic utilizat in tratamentul uman.

O alta mare descoperire in domeniu apartine lui Waksman, care in 1944 descopera Streptomicina , compus ce ofera tratamentul tuberculozei, fiind activa impotriva bacilului declansator si anume Mycobacterium tuberculozis.

In 1950-1953 sunt izolate Oxitetraciclina si Tetraciclina apoi in1960 Rifampicina. Dezvoltarea chimiei instrumentale a permis determinarea structurii produselor naturale astfel ca apar, primele produsele de semisinteza Penicilinele de semisinteza, apoi cele ce se obtin prin sinteza totala.

Numarul foarte mare de antibiotice cunoscute (naturale sau sintetice), a pus problema clasificarii acestor produse. S-au propus mai multe criterii de clasificare, dupa cum urmeaza:

a) functie de natura microorganismului producator sunt antibiotice produse de :

• bacterii (Gramicidina, Bacitracina, Polimixinele etc.)

• actinomicete ( Streptomicina, Neomicina, Kanamicina etc.)

• fungii ( Penicilina, Grizeofulvina etc.)

b) functie de structura chimica sunt compusi cu structura alifatica, aromatica, heterociclica etc.

c) functie de biogeneza pot fi produse derivate din aminoacizi (Penicilinele), din unitati acetat (Grizeofulvina), din glucide (Streptomicina) etc.

d) functie de actiunea farmacologica antibioticele se clasifica in antibacteriene, antifungice, antivirotice, antituberculoase etc.

Antibiotice naturale:

Antibioticele de sinteza nu se pot lua decat la recomandarea medicului. La cele naturale, in schimb, poti apela oricand ai nevoie sa-ti stimulezi sistemul imunitar sau cand vrei sa invingi bolile de sezon

Usturoi, hrean, ceapa, ghimbir, ridiche neagra, propolis sau uleiuri volatile de brad, lavanda, busuioc, cimbru, menta, eucalipt, lamaie. Antibioticele naturale inlatura primele simptome ale racelii, te ajuta sa distrugi virusii si, in acelasi timp, sa-ti intaresti organismul. Nu te vei vindeca mai repede daca folosesti antibiotice de sinteza, in schimb, poti contribui la aparitia rezistentei bacteriene.

Ardeiul iute este unul dintre cele mai rapide remedii impotriva guturaiului, tusei si a durerilor in gat, gratie capsaicinei, o substanta cu proprietati analgezice si antiinflamatoare.In cele ce urmeaza am ales sa prezinta cateva din multitudinea de antibiotice naturale :

Propolisul, antibiotic natural

Propolisul are calitati deosebite terpeutice si antimicrobiene.

De fapt, ceea ce demonstreaza studiile recente nu este decat o redescoperire a virtutilor inglobate in stupul albinelor de care grecii si egiptenii Antichitatii stiau sa profite din plin. Inca din acele timpuri, s-a observat ca pentru a-si proteja stupul de agresiunea microbiana, de acumularile de materii organice si pentru a mentine temperatura constanta, albinele apelau la propolis, substanta produsa de ele.

Albinele foloseau, de asemenea, propolisul pentru a impiedica descompunerea deseelor organice ale stupului. Astfel, s-a stabilit ca propolisul are proprietatea de a proteja impotriva microbilor.

Avantaje

Studiile de ultima ora evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un veritabil antibiotic natural, la fel de eficient ca streptomicina si penicilina, administrate frecvent.

Propolisul, ca si antibioticele obtinute industrial, are actiune decisiva asupra unui mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. In plus, propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse. Studiile mai arata ca simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste capacitatea de functionare a creierului pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient in echilibrarea metabolismului, prevenirea imbatranirii celulelor, reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de anticorpi pentru eficientizarea sistemului imunitar.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite de flavonoide. Exista aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind purtatoarea unei calitati benefice pentru sanatatea omului. Dintre aceste flavonoide, o buna parte se gasesc in propolisul obtinut din polenul adunat de albine din flori. In propolis se mai afla un compus numit propoline, extrem de valoros si care se administreaza sub forma de granule, pudra sau lichid. Mai trebuie retinut ca, pe langa aceste flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu, crom, nichel, zinc, magneziu etc.), vitamina B3 si caroten