Aliaje

Majoritatea metalelor nu au in stare pura proprietati corespunzatoare utilizarilor in diferite domenii ale tehnicii. Proprietatile metalelor sunt sensibil imbunatatite dupa adaugarea anumitor substante. De aceea se topesc impreuna anumite metale cu alte metale sau cu nemetale.

In industrie, elaborarea aliajelor se face prin topirea impreuna a metalelor componente, sau prin prelucrarea directa a minereurilor, metoda care se aplica de obicei pentru aliajele fierului, adica la fonta si feroaliaje (de exemplu: feromangan, ferocrom, feosiliciu, etc. ). dupa scopul pentru care sunt folosite, Aliajele au o compozitie stabilita in anumite limite.

Natura aliajelor poate fi diferita; unele raman omogene si dupa solidificare, pe cand, altele care sunt miscibile in stare topita, pot sa fie doar partial miscibile in stare solida sau chiar deloc miscibile; in acest caz aliajul devine granulos. datorita faptului ca metalele componente se comporta diferit, aliajele au structuri diferite.

Solidificarea unui metal sau a unui aliaj e intotdeauna un proces de cristalizare. Cristalele sunt uneori vizibile chiar cu ochiul liber, alteori pot fi observate cu microscopul sau, in cazuri speciale, cu ajutorul interferentei razelor X. Insa, spre deosebire de cristalizarea sarurilor din solutii, cristalizarea metalelor si a aliajelor nu se face in deplina libertate in spatiu; fiecare particula e stingherita de particula vecina. Asemenea particule au suprafete deformate din cauza contactului cu alte particule; ele se numesc cristalite. Marirea lor depinde de viteza de cristalizare. Proprietatile unui aliaj nu depind atat de mult de compozitia chimica, cat de structura acestuia. Din cauza structurilor atat de variate ale aliajelor, studiul naturii lor a format o stiinta aparte numita metalografie. Dezvoltarea pe care a luat-o intrebuintarea metalelor in ultimul timp, ca o consecinta a dezvoltarii industriilor, a ridicat considerabil importanta metalografiei; cercetarea structurii metalelor si aliajelor, a proprietatilor si posibilitatilor lor de utilizare este o problema importanta pentru tehnicienii din timpurile noastre.

Structura aliajelor este diferita dupa natura metalelor componente si dupa modul de solidificare. Cele mai caracteristice cazuri de formare a aliajelor sunt: Aliaje rezultate din metale care dupa solidificare sunt nemiscibile intre ele si formeaza un amestec mecanic din cele doua metale.

Aliajele cu eutetic sau Euteticul (87% Pb si 13% Sb) Aliaje rezultate din metale care dupa solidificare sunt miscibile intre ele in orice proportie si formeaza solutii solide.

Aliaje care dupa solidificare sunt partial miscibile.

In afara de cele patru tipuri de aliaje se mai intalnesc numeroase cazuri particulare.

Aliajele pot fi formate din doua sau mai multe componente.

Proprietatile aliajelor In afara de densitate, care este de obicei intermediara fata de densitatile componentelor, proprietatile fizice ale aliajelor nu sunt ...