Proprietatile Amidonului

Extras din referat Cum descarc?

Abstract: Hidratii de carbon sunt produsi naturali de importanta vitala pentru plante si animale, care alcatuesc trei grupe: monozaharidele, dizaharidele si polizaharidele. Plantele sintetizeaza hidratii de carbon din dioxid de carbon si apa folosind drept catalizator clorofila proprie si energia solara necesara pentru reactie. Scopul lucrarii a fost de a argumenta importanta unui polizaharid precum amidonul, care este primul produs de fotosinteza, vizibil sub microscop si de a accentua activitatea lui biochimica, stabilitatea in anumite conditii cit si unele proprietati chimice.
Cuvinte cheie: amidon, fotosinteza, dextrine, ?-glucoza, polizaharida, hidroliza, hidrat de carbon, grad de polimerizare.
1. Structura si proprietati
Amidonul, polizaharid foarte raspindit in regnul vegetal [1] , reprezinta un praf alb, insolubil in apa, asemanator la aparenta cu faina de grau, dar la apasare sau presare faina de amidon scartaie usor. In apa fierbinte se umfla, dand un amestec coloidal, numit clei de amidon (pap de amidon).
Fig.1. Structura amidonului 
Formula moleculara a amidonului este (n indica gradul de polimerizare). Macromoleculele de amidon sant alcatute din resturi de ?-glucoza (figura 1) [2] , legate intre ele prin punti de oxigen. Macromoleculele nu sunt identice, gradul de polimerizare n variaza de la cateva sute pana la cateva mii. Unele sunt liniare, altele ramificate, in corpurile naturale macromoleculele de amidon sunt aranjate sub forma de granule [3] diferite ca forma si marime, in functie de natura plantei. De exemplu,la orz granulele de amidon sunt mici, iar la cartofi ele sunt mari cu structura stratiforma [4]. Se gaseste in tesutul alimentelor de origine vegetala, indeosebi in boabele cerealelor, legume uscate, in tuberculi (cartofi). Este o substanta grauntos-fainoasa ce se formeaza in partile verzi ale plantelor, ca rezultat al procesului de fotosinteza.
2. Obtinerea si descompunerea
Amidonul este hidratul de carbon de rezerva al plantelor. Plantele sintetizeaza hidratii de carbon din dioxid de carbon si apa folosind drept catalizator clorofila proprie si energia solara necesara pentru reactie:
lumina
6CO2 + 6H2O C6(H2O)6 + 6O2 (1)
clorofila
Macromolecula de amidon se formeaza prin deshidratarea intermoleculara a moleculelor de ?-glucoza.
Fiind un polimer (polizaharida), amidonul se supune hidrolizei precum zaharoza. Procesul de hidroliza decurge treptat cu formarea intermediara a unor polizaharide mai inferioare (dextrine, maltoza), pana la glucoza (forma ?, schema 2). 
+H2O +H2O +H2O
(C6H10O5)n (C6H10O5)m n/2C12H22O11 nC6H12O6 (2)
amidon dextrine (m<n) maltoza glucoza
In tehnica pentru a transforma amidonul in glucoza el se amesteca cu acidul sulfuric diluat si se pune sa fiarba cateva ceasuri de-a randul (metoda lui Kirhgov). Pentru a indeparta acidul sulfuric din solutia obtinuta se adauga creta, care formeaza cu acidul sulfuric sulfat de calciu CaSO4, insolubil in apa. Sulfatul de calciu se filtreaza iar solutia se evapora. Se obtine o masa deasa si dulce, numita sirop de glucoza (melasa), care pe langa acesta mai contine si alte produse ale hidrolizei amidonului. Melasa se foloseste pentru prepararea unor feluri de bomboane, marmelade, turtelor dulci si altele. Produsele de cofetarie ce contin melasa nu sunt asa de dulci ca cele preparate din zahar curat, dar ele raman mult timp moi.
Pentru a obtine glucoza pura amidonul trebuie fiert un timp mai indelungat si atunci el se transforma complect in glucoza. Solutia, obtinuta dupa neutralizare si filtrare, se condenseaza, pana cand incep sa se depuna din ea cristale de glucoza.
Incalzind amidonul uscat pana la 200- 250? , el se descompune partial si se obtine dextrina-un amestec de polizaharide, mai simple decat amidonul (schema 2). Dextrina se intrebuinteaza la finisarea tesaturilor si pentru fabricarea cleiului. Transformarea amidonului in dextrina conditioneaza formarea crustei lucioase pe painea coapta si luciul rufelor scrobite.
3. Rolul biologic
Amidonul este una din sursele energetice importante ale organismelor uman si animal. Organismul omului, insa, nu-l poate asimila direct. Nimerind in organism cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice. Acest proces incepe in timpul mestecarii alimentelor sub actiunea fermentilor din saliva. Apoi hidroliza amidonului continua in stomac si intestine, transformandu-se in ?-glucoza, care se absoarbe prin peretii intestinului in sange si nimereste in ficat [5 ]. Aceasta este transportata spre celule, unde se consuma partial pentru necesitatile energetice ale organismului conform schemei (3).
C6H12O6 + 6O2 -> 6CO2 + 6H2O + Q (3)
Restul de glucoza, care nu a fost consumata, se recombina din nou, formand un compus macromolecular-- glicogenul -- cu aceeasi formula moleculara , dar mult mai ramificat decat amidonul. Glicogenul este rezerva energetica a organismului intre mese si in cazul unor eforturi sporite. El se consuma dupa acelasi principiu ca si amidonul.
Glicogenul se depune in ficat si in muschi. Daca procentul de glicogen depaseste limita de 50-60 g la 1 kg de masa, organismul inceteaza a-l sintetiza, restul glucozei transformandu-se in grasime.
Hidrati de carbon sunt acumulatori si furnizori de energie solara. In figura 2 este redat circuitul oxigenului si dioxidului de carbon in natura [3].


Fisiere in arhiva (1):

  • Proprietatile Amidonului.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!