Proceduri și Tehnici de Activitate Experimentală Specifice Chimiei

I. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND EXPERIMENTUL DIDACTIC

I.1. Rolul şi locul experimentului de laborator

Experimentul de laborator este metoda euristică de organizare şi realizare a activităţilor

practice pentru deducerea informaţiilor teoretice, concretizarea, verificarea, aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor psiho-motorii în perspective pregătirii elevilor pentru integrarea socio-profesională.

Experimentul de laborator fiind o metodă de dobândire de cunoştinţe şi de formare de priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală şi practică permite o intensă antrenare a elevilor şi o participare deosebit de activă a acestora în procesul instructive-educativ, are un caracter accentuat aplicativ cu pondere deosebită în formarea deprinderilor practice ale elevilor având la bază intuiţia.

Chimia fiind o ştiinţă experimentală care îşi bazează procesul teoretic şi îşi găseşte aplicativitatea practică în încercările de laborator, are la bază experimentul atât ca metodă de investigaţie ştiinţifică cât şi ca metodă de învăţare.

Conceput în corelaţie cu principiile didacticii moderne, experimentul de laborator urmează treptele ierarhice ale învăţării, conducând elevul de la observarea unor fenomene chimice pe baza demonstraţiei, la observarea fenomenelor prin activitatea proprie( faza formării operaţiilor concrete), apoi la verificarea şi aplicarea în practică a acestora( faza operaţiilor formale) când se cristalizează structura formală a intelectului şi în continuare, la interpretarea fenomenelor observate care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării( faza operaţiilor sintetice).

Experimentele chimice se folosesc de obicei, integrate, în număr mai mare sau mai mic, în diferite etape ale lecţiilor. Multitudinea sferelor de informaţii din domeniul chimiei, reprezentate prin noţiuni, concepte, fenomene şi legi solicită o gamă diversificată a experimentelor. Deci, experimentele de laborator pot fi organizate foarte diferenţiat, formularea sarcinilor concrete pentru efectuarea unui experiment ridicând probleme care implică: scopuri ale învăţării, accesibilitatea la învăţare, conţinutul învăţării, locul în procesul învăţării, corelarea cu alte strategii didactice de învăţare.

I.2. Criterii de clasificare a experimentului de laborator

Clasificarea experimentelor de laborator este strict legată de varietatea de sarcini şi se poate face după mai multe criterii:

a) Criteriul locului în ierarhia învăţării

După acest criteriu, experimentele de laborator pot fi:

-reproductive (demonstraţia se reproduce după un program dinainte stabilit indicându-se şi ceea ce trebuie să se observe şi la ce concluzie se ajunge);

-productiv- creative şi de cercetare (au loc în context problematizat complex în care se afirmă capacităţi operaţionale la nivel superior).

b) Criteriul participativ al elevilor

După acest criteriu, experimentele de laborator pot fi:

-experiment demonstrative efectuat de professor sau de o grupă de elevi;

-experiment frontal realizat de toţi elevii, în acelaşi timp individual sau pe grupe.

c) Criteriul capacităţii umane

Aceasta include noţiunea de capacitate de investigare experimentală, adică metoda experimentului ştiinţific în cunoaşterea realităţii. În funcţie de sfera acestor capacităţi, experimentele pot fi:

-experimente pentru deprinderi motorii

-experimente pentru deprinderi intelectuale.

Această clasificare nu poate delimita strict sfera experienţelor ce se desfăşoară în laboratorul de chimie. Este importantă precizarea faptului că nu există experienţă care să fie destinată în exclusivitate însuşirii deprinderilor intelectuale în afara deprinderilor motorii, iar fiecare activitate experimentală este concepută sub forma unei anumite strategii de învăţare.

d) Criteriul locului de învăţare (în lecţii)

După locul pe care îl ocupă în lecţie, experimentele de laborator se pot clasifica în:

-experimente pentru stimularea interesului faţă de noile informaţii (se află în momentul de introducere în lecţie);

-experimente pentru învăţarea noilor informaţii, aprofundarea sau extinderea lor (în lecţia propriu-zisă);

-experimente pentru fixarea lecţiei (se introduce pe parcursul lecţiei în momentele de feed-back sau în lecţiile de recapitulare);

-experimente pentru evaluare (locul lor este variabil putând fi utilizate la începutul învăţării, pe parcursul ei sau la sfârşitul procesului de învăţare).