Poluarea cu plumb

Cantitatea de ioni metalici ingerată de om este strâns legată de obiceiurile sale alimentare și bineînțeles de conținutul în metale toxice al alimentelor. Concentrațiile de ioni metalci din produsele alimentare depind de caracteristicile solului (pH-ul, conținutul de materie organică etc).

Consumul de alimente a fost identificat ca fiind principala cale de expunere la acest metal toxic, reprezentând mai mult de 90%, în comparație cu alte căi de expunere cum ar fi inhalarea și contactul cu pielea. Prin urmare, acumularea acestui metal în mediul înconjurător reprezintă o problemă strigentă din cauza aspectelor legate de siguranța alimentară și potențialele riscuri pentru sănătatea populației .

Poluarea produselor alimentare cu metale grele devine o problemă inevitabilă a zilelor noastre. Poluarea aerului, solului și a apelor cu metale cum ar fi plumbul în alimente, contribuie la apariția unor efecte nocive asupra elementelor mediului înconjurător (floră și faună). Apariția componentelor ecosistemului poluate cu acest metal toxic rezultă din creșterea industrială rapidă, progresele obținute în industria chimică, sau din diferite activități umane. Toți acești factori au dus la răspândirea metalelor toxice în mediu și în consecință la afectarea stării de sănătate a populației prin ingestia de alimente contaminate cu elemente nocive. Metalele își pot schimba forma chimică, dar nu pot fi îndepărtate sau distruse, ceea ce înseamnă că sunt persistente în mediu și pot fi bioacumulate în organismul plantelor și animalelor. Din acest motiv, evaluarea riscurilor ce rezultă în urma expunerii la metale toxice reprezintă o problemă importantă pentru protejarea sănătății publice.

Plumbul nu este cunoscut doar pentru potențialul toxic direct pe care îl prezintă ci și pentru faptul că interferă cu metabolismul unor metale esențiale.

Capitolul I : PLUMBUL- DATE GENERALE

Plumbul este elementul chimic cu numărul 82 în tabelul periodic al elementelor.

Figura 1. Plumbul-element chimic

Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu densitate foarte mare. Datorită densității ridicate, plumbul și-a găsit utilizarea la protecția contra radiației ionizante. De asemenea, plumbul este folosit la fabricarea de greutăți cu volum mic dar cu mase mari. Acest metal este toxic pentru organismul uman, intoxicația numindu-se saturnism.

Oxizii de plumb (miniu, litargă) se utilizează la fabricarea vopselelor protectoare și a chiturilor.De asemenea, plăcuțele de plumb se utilizează la fabricarea acumulatorilor pentru autoturisme. În trecut, plumbul era folosit la tuburi pentru alimentarea cu apă potabilă, lucru grav, din cauza toxicității sale ridicate. Sărurile de plumb nu se prea utilizează, acetatul utilizându-se în laboratoarele de microbiologie la fabricarea unor medii de cultură (geloză cu plumb). Datorită punctului de fuziune scăzut, plumbul se utilizează la băi cu metale topite în laborator și la fabricarea aliajelor de lipit în electrotehnică (aliaje staniu-plumb). Acesta colorează flacăra în albastru-verzui.

Plumbul metalic obținut din cuptoare, proaspăt tăiat, are o culoare albăstruie, dar se pătează imediat cum este expus la aer, căpătând o culoare griulie, mată. Când este topit capătă un luciu strălucitor, cromargintiu.

1.1 Surse de Plumb

Plumbul metalic, pur, apare și el în natură, dar este foarte rar. În schimb, plumbul sub formă de minereuri apare frecvent, împreună cu alte metale cum ar fi zincul, argintul (cel mai adesea) și cuprul, și este extras împreună cu aceste metale. Cel mai răspândit mineral în care apare plumbul în natură este galena, sau sulfura de plumb (PbS), care conține 86% plumb în greutate (raportul atomilor este însă 1:1). Alte minerale cu plumb sunt ceruzitul, sau carbonatul de plumb (PbCO3) și anglezita, sau sulfatul de plumb (PbSO4).

Figura 2.Un strop de plumb ultrapur proaspăt solidificat (din plumb topit).

În România printre cele mai importante mine de extragere a minereurilor de plumb au fost minele de plumb de la Baia Sprie și Cavnic de lângă Baia Mare.

Capitolul II. METODE PENTRU DETERMINAREA PLUMBULUI

2.1 Determinarea plumbului la nivel de sub-ppt în băuturi răcoritoare.O combinație eficientă între microextracție în fază lichidă și spectrometrie de absorbție atomică cu cuptor de grafit.

2.2 Contaminarea cu plumb a vegetalelor din solurile agricole din Pakistan și evaluarea riscului de expunere prin intermediul consumului lor utilizând spectrofotometria de absorbție atomică (AAS- 700-Perkin-Elmer).

2.3 Determinarea conținutului de plumb din produse alimentare prin spectrometrie de absorbție atomică cu atomizare electrotermică

2.1.1. A fost dezvoltată o metodă DLLME pentru extracția și preconcentrarea Pb din băuturi răcoritoare și determinări suplimentare GF AAS. Parametrii importanți ai DLLME, cum ar fi:

- tipul și volumul de dispersie,

- solvenții de extracție,

- concentrația DDTC (agent de complexare,)

- pH-ul au fost mai bine evaluate.

Rezultatele au fost obținute folosind 700 μL de acetonitril pentru Pb ca solvent de dispersie, 60 μL CCl4 ca solvent de extracție și 500 μL de soluție DDTC 1,5%. Precizia a fost evaluată prin analize de recuperare și cu un nivel relativ de deviație (RSD) sub 7% și a variat între 95-108% pentru Pb, LOD(limita de detecție) a fost 0,072 ng/L pentru Pb.