Parfumuri

Cuvantul "parfum" vine din sintagma latineasca "per fumus", insemnand "in intregime fum". Francezii mai tarziu au dat numele de parfum mirosurilor placute care plutesc in aer la arderea tamaii. Au existat putine perioade in istorie care nu au fost influentate de parfum. Istoria parfumului este adesea impletita cu istoria rasei umane.

Primul tip de parfum a fost tamaia. Ea a fost descoperita de catre mesopotamieni acum 4000 de ani. Culturi antice au ars multe tipuri de rasini si lemn la ceremoniile religioase. Adesea ei inmuiau lemnul parfumat si rasinile in apa si ulei, apoi isi ungeau trupurile cu acest lichid. De asemenea imbalsamau pe cei decedati cu aceste parfume.

Am invatat din hieroglifele antice de pe mormintele egiptene ca parfumul a jucat o parte in vietile egiptenilor. Parfumarea si-a facut loc in Egipt in jurul anului 3000 A.C. si o data cu Regina Hatshepsut, el a devenit foarte popular. Ea a condus expeditiile pentru cautarea tamaiei si a altor produse valoroase, iar rezultatele care au fost inregistrate pe peretii templului au fost in onoarea ei. In templu se afla o gradina botanica plina cu pomii de tamaie gasiti in expeditii. Parfumuri au fost gasite si in mormintele faraonilor egipteni. Este probabil ca ei sa fi folosit aromele in rituale mistice datate arzatoare de tamaie si de miresme dulci de plante in ceremoniile religioase.

Inainte de inceperea erei de aur a egiptenilor, parfumul a fost folosit in ritualuri pentru Zei sau Faraoni. Parfumul a fost foarte apreciat in timpurile biblice si exista multe referiri in Biblie la Parfumuri. In Noul Testament cei trei magi carau cadouri de aur, varietati de tamaie si smirna pruncului Isus. Cu mult inainte, Domnul i-a poruncit lui Moise: "Luati cu voi condimente dulci, stacte, onycha si rasina exotica cu tamaie pura si tu il vei transforma in parfum."

Tamaia este probabil cea mai cunoscuta planta la care s-a facut aluzie in Biblie. Tamaia arsa a fost privilegiul preotilor in cele mai timpurii civilizatii. Obiceiul se foloseste si astazi in Biserica Catolica si Biserica Crestina.

Tamaia, aromele si uleiul parfumat au devenit disponibile pentru toti egipteni si au insistat treptat renuntandu-se la drepturile lor selecte (ale parfumurilor). Cetatenii au fost educati sa se parfumeze si ei cel putin o data pe saptamana. Egiptenii devenind pretentiosi cu obiceiurile lor, au ocupat baile pompoase, in care predecesorii greci si romani se scaldau acolo. Si-au inmuiat pielea in uleiuri deoarece le oferea placere, ajutandu-i sa-si protejeze corpurile de efectul soarelui torid. Egiptenii au creat o sumedenie de creme parfumate si emolienti parfumati. Ei si-au creat o forma de con in care sa topeasca, sa creeze cremele si emolienti cu care sa-si acopere parul si corpul. Imbaierea era relaxanta, era placerea sociala, uneori se imbaiau de cate trei ori pe zi.

Egiptenii purtau cu ei parfum de la nastere pana dupa moartea lor. Multi egipteni isi puneau in mormintele lor Parfumuri pentru a pastra pielea lor matasoasa si neteda in viata de apoi. De atunci egipteni au fost de parere ca sufletul urca in rai, viziuni in care parfumul insotea spiritul. Urne acoperite cu a coaja de aur, distorsionau cu ceramica delicata, calcedoniile pline cu arome au fost plasate in morminte. Asa de puternice au fost unele dintre uleiuri, ca dupa 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, o urma de parfum se putea simti in oalele bine sigilate cand mormantul a fost descoperit. Parfumul a fost folosit in procesul de imbalsamare care lua de la 40 la 70 de zile sa fie indeplinit! Smirna, uleiul de scortisoara si alte parfumuri au fost folosite in procesul de imbalsamare.