Implicații biomedicale ale elementului sulf și compușilor acestuia

Am ales să tratez acest element ca subiect al referatului meu în cadrul disciplinei Chimie generală și anorganică deoarece consider că sulful (împreună cu compușii săi) este un element indispensabil vieții și se poate regăsi, în diferite concentrații, peste tot în jurul nostru. Este un nemetal apreciat încă din cele mai vechi timpuri, oamenii cunoscând de mult timp efectele benefice ale acestui element asupra organismului animal, plantelor și mediului, dar în timp ce sulful elementar nu este toxic, compușii săi pot avea o toxicitate foarte ridicată, determinând dezechilibre grave în organismele vegetale și animale, precum și în mediu. Acest proiect este menit în a face cunoscute câteva din efectele biomedicale ale sulfului și compușilor săi precum și în a atrage atenția asupra compușilor ce pot cauza intoxicații ale organismului uman.

Capitolul I: Date generale

1.1 Caractere generale ale grupei din care face parte sulful

Sulful este un nemetal ce aparține grupei a VI-a A (grupa 16 sau grupa calcogenilor) ce cuprinde elementele: oxigen (O), sulf (S), seleniu (Se), telur (Te), poloniu (Po). Atomii acestor elemente au tendința de a accepta 2 electroni pentru a atinge configurația stabilă de octet (elementele se transformă astfel în anioni cu sarcină 2- ) și pot avea maxim 16 electroni în stratul de valență. Grupa a VI-a A se află în blocul de elemente p și este o grupă omogenă.

Aceste nemetale au tendința de a forma legături covalente polare, nepolare și coodinative și legături ionice în compuși, cu metalele din grupele I și a II-a A. Nemetalele din grupa 16 pot forma compuși precum: acizi, oxizi, baze, săruri și combinații complexe.

Tabel 1 Caracteristici principale ale grupei

Simbolul elementului O S Se Te Po

Z 8 16 34 52 84

A 15,9994 32,064 78,96 127,60 209 (izotopul cel mai stabil)

Configurație electronică [He]2s22p4 [Ne] 2s23p4 [Ar]4s24p4 [Kr]5s25p4 [Xe]6s26p4

p.t., °C -218,9 112,5 220,2 450 254

p.f., °C -183,5 444,5 680 1390 962

Electronegativitate Pauling 3,5 2,5 2,4 2,1 1,9

Stare de oxidare -2,-1,+2 -2,+1,+2,+3,

+IV,+V,+VI -2,+2

+IV,+VI -2,+IV,+VI -

Originea denumirilor

Oxigen (O) - a fost preparat pentru prima dată în stare pură în anul 1772 de către Scheele, apoi în anul 1774 a fost izolat de către Priestley, din oxidul de mercur. Denumirea provine din limba greacă, oxis = acid, iar gennao = a forma, apoi în limba latină, oxigenium = generator de acizi;

Sulf (S) - descoperit din Antichitate. În epoca alchimiei a fost folosit în formă elementară sau în combinații. Denumirea provine din limba greacă, theion = divin, ceresc (denumirea a fost dată după inflamabilitatea acestui element, focul fiind atribuit zeilor);

Seleniu (Se) - descoperit de Berzelius, în anul 1817;

Telur (Te) - descoperit de Mueller de Reichenstein, în anul 1782 și a fost studiat de Klaproth în anul 1789;

Poloniu (Po) - descoperit de Curie, în anul 1898, radioactiv [6].

Sulful și alchimia

Alchimia este o formă de cunoaștere protoștiințifică, dar și o artă ocultă, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoașterii umane (antichitate și evul Mediu), care avea trei obiective principale:

- Transmutația metalelor în aur și argint;

- crearea unui homunculus, un om artificial;

- obținerea unei substanțe magice (o licoare sau o pulbere numită piatra filozofală) care să permită obținerea panaceului (poțiune care să vindece toate bolile).

Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al și cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna. Alți autori consideră și expresia Al Kemi, care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii își numeau pământul Kemi, considerându-l înzestrat cu puteri magice. În sfârșit, este posibil ca etimologia să se rezume la termenul chinez kim-iya, care înseamnă licoare pentru a face aur.

„Tria Prima” - Paracelsus a introdus ideea, pe lângă cele patru elemente de bază grecești, că, la un alt nivel, universul este creat din trei substanțe numite Tria Prima: mercur, sare și sulf.