Clorul și Compușii Lui

Previzualizare referat:

Cuprins referat:

Scurt istoric pag 3
Starea naturala pag 3
Raspandirea in natura pag 4
Actiunea asupra organismelor vii pag 5
Obtinere pag 5
Stari de oxidare pag 7
Proprietati fizice pag 7
Proprietati chimice pag 8
Proprietati fiziologice pag 9
Actiunea toxica a clorului pag 10
Intrebuintari pag 10
Combinatiile clorului cu hidrogenul pag 11
Acidul clorhidric pag 11
Combinatiile oxigenate ale clorului pag 14
Monoxidul de diclor pag 14
Monoxidul de clor pag 14
Acidul hipocloros pag 15
Oxidul de clor pag 15
Trioxidul de clor pag 15
Acidul cloros pag 15
Dioxidul de clor pag 15
Acidul cloric pag 16
Hexaoxidul de diclor pag 16
Heptaoxidul de diclor pag 16
Acidul percloric pag 16
Bibliografie pag 17

Extras din referat:

Basilius Valentinus a obtinut in a doua jumatate a secolului al XV-lea, incalzind vitriolul de fier (sulfat de fier) cu clorura de sodiu. J.R.Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid sulfuric. A.L.Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria-saramura), crezand ca acest acid este o combinatie oxigenata a unui element necunoscut.

C.W.Scheele (1774) a oxidat acidul clorhidric cu piroluzita, numind gazul care se dezvolta acid muriatic de flogisticat. Oxigenul dezvoltat cand clorul reactioneaza cu apa a fost atribuit eronat faptului ca clorul este o combinatie cu oxigenul. Asupra muriului, radicalul acidului clorhidric, s-au facut numeroase studii. J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard (1809) au incercat fara rezultate sa descompuna clorul si au fost primii care au indicat ca este vorba de un gaz elementar. H.Davy (1810) a aratat ca gazul nu se combina cu carbonul nici la temperatura inalta deci nu a putut extrage oxigenul din gazul oximuriatic.

H.Davyn a dat acidului oximuriatic numele de clor (cloros - galben verzui) din cauza culorii sale. Ideea aceasta a fost definitiv admisa dupa studiile lui J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard asupra iodului (1814). Ideile lui A.L.Lavoisier asupra acizilor erau atat de puternice incat C.F.Schonbein (1885) considera clorul ca o combinatie cu oxigenul. Mai corect clorul molecular se numeste diclor.

Stare naturala

Clorul este atomul cu numarul de ordine 17, cu simbolul Cl. Se afla in grupa 17, sau VII principala (grupa halogenilor), si perioada a 3-a. Configuratia sa electronica este [Ne]3s23p5. Combinatia sa simpla cu sodiul, [NaCl] se regaseste in viata de zi cu zi, sub numele de sare de bucatarie. Molecula diatomica se prezinta, in conditii normale, sub forma de gaz verde-galbui , si este foarte toxica, fiind primul gaz de lupta folosit

Cantitatea de clor a scoartei este de 0,045%. Clorul, ca si ceilalti halogeni nu se gaseste liber in natura din cauza puternicei tendinte de combinare. Clorul se gaseste in apa de mare sub forma de ioni de clorura, Cl- si in zacaminte imense de clorura de sodiu (sare gema, halita), in scoarta Pamantului. Acestea se exploateaza prin metode miniere, in saline, sau prin dizolvare in apa introdusa prin sonde. Zacamintele de sare s-au format prin evaporarea unor mari sau lagune, in epoci geologice trecute. La evaporarea apei de mare se depune intai NaCl pura, iar din lichidul muma residual cristalizeaza, la sfarsit, amestecuri de cloruri (si bromuri) de potasiu si magneziu. Acestea se gasesc, in straturile superioare, subtiri, ale unor saline.

In tara noastra se gasesc saline in formatiunile tertiarului la : Ocnele Mari, Slanic, Targu Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej, Ocna Muresului, Ocna Sibiului etc.

Sursa cea mai importanta este apa marii in care se gasesc 3% saruri din care circa 80% este clorura de sodiu si alte cloruri in proportie mai mica (clorura de potasiu, magneziu, calciu). Lacurile sarate (marile lacuri sarate din Utah), Marea Caspica, Marea Moarta contin concentratii mult mai mari de cloruri si alte saruri.

La tarmul acestori mari apa devine saturata in clorura de sodiu care se depune la evaporarea marilor concentratia in saruri creste. Sarurile care se gasesc in concentratie mai mare si au solubilitate mai mica se separa. Se separa intai clorura de sodiu, apoi saruri duble ce contin clorura de sodiu. Se separa apoi clorura de potasiu si ulterior sarurile duble ale potasiului si magneziului. Ramane un rest bogat in diclorura de magneziu. Printr-un astfel de proces sau depus sarurile de la Stassfurt (Germania). Diclorura de magneziu hidratata se numeste bischofita MgCl2 . 6H2O . Clorul se gaseste atat in regnul vegetal cat si in cel animal. Se regaseste in cenusa plantelor si animalelor sub forma de cloruri si in lichidele organismului (sange, limfa, lapte, urina). Acidul clorhidric se gaseste in sucul gastric (0,2 - 0.4%) .El are un rol important in digestie.

Raspandirea

Bibliografie:

.Negoiu, "Tratat de chimie generala", Editura Tehnica - 1972

Costin D. Nenitescu, "Chimie generala", editia a V-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - 1985

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Clorul si Compusii Lui.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Nu
Nota:
8/10 (4 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
17 pagini
Imagini extrase:
17 imagini
Nr cuvinte:
4 664 cuvinte
Nr caractere:
26 109 caractere
Marime:
26.84KB (arhivat)
Publicat de:
Anonymous A.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Chimie Anorganică
Tag-uri:
acizi, compusi, elemente, reactii
Predat:
la facultate
Materie:
Chimie Anorganică
Profesorului:
Ionita Daniela
Sus!